strambatura sf [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 129^r/29 / Pl: ~ri shi (inv) ~re / E: stramba + atura] 1 (Contractare brusca shi uneori repetata a fetzei oamenilor sau a unei partzi a acesteia care ishi schimba aspectul normal shi devine dezagreabila k) gest care exprima o senzatzie o stare sufleteasca o atitudine etc. de obicei neplacute Si: grimasa (1) maimutzareala schimonoseala schimonositura (liv) schima¹ (rar) maimutzarie schimonosire strambat¹ (3) (pfm) scalambaiala scalambaiere scalambaitura (reg) schilomoneala Vz rictus. 2 (Rar; pan) Imitare (in bataie de joc) a gesturilor a mimicii etc. cuiva. 3 (Rar; pex) Sclifoseala (2). 4 (Inv; fig) Minciuna. 5 (Rar; ccr) Cuvant stalcit. 6 Obiect (mai ales de lemn) stramb. 7 (Inv) Strambare (1). 8 (Rar; prc) Punct loc in care un obiect un organ etc. este strambat Si: curbura (2) indoitura. 9 (Trs) Leuca a carului. 10 (Reg) Cui de lemn in care se atarna saculetzul din care se scurge zerul. 11 (Reg) Partea curbata a talpii. 12 (Reg) Unealta alcatuita dintrun lemn curbat folosita la tractziunea trunchilor de copaci taiatzi din paduri sau a capitzelor de fan.

STRAMBATÚRA ~i f. 1) Contractare (voita sau involuntara) care stramba fatza; grimasa. 2) fig. Cuvant sau gest care imita in batjocura felul de a fi al cuiva. 3) Obiect stramb. /a (se) stramba + suf. ~atura

strambatura f. grimasa.

STRIMBATÚRA strimbaturi s. f. 1. Faptul de a (se) strimba; grimasa a fetzei schimonoseala (aratind nemultzumire dispretz etc.). Mitru nu se mai putea stapini. In strimbatura fetzei lui se vedea o furie fara margini. CAMIL PETRESCU O. I 576. Tinarul avu o strimbatura din nas. SANDUALDEA D. N. 84. Plingea... in glas mare cu toate suspinele shi strimbaturile unui plins copilaresc. GANE N. III 160. ♦ Imitare (in batjocura) a cuiva. TZiaduci aminte cind ma rugatzi voi sa va imit pe profesori la shcoala... Ei bine... facea haz cite o seara intreaga de toate strimbaturile mele... de poznele mele. CAMIL PETRESCU T. II 105. ♦ Fandoseala sclifoseala. (Safir declamind:) Sa dus!... a disparut k raza rasfatzata SHi lumean lipsa sa imi pareacum baltzata! (Nicu in parte:) Imi irita nervele cu strimbaturile lui. ALECSANDRI T. 1313. 2. Obiect strimb incovoiat. In stejarul cel mare am pe FatFrumos; in salcia cea pletoasa pe un poet bocitor...; in strimbatura cea de lemnulcinelui un fals patriot. ALECSANDRI T. I 422. Sa dus Chiriac la lunca... Saduca mamei o furca... SHia shezut o saptamina SHia adus o strimbatura. MARIAN S. 347. Ce mai natarau Barbatzelul meu! Il minam intro padure Sa miaduca o furca buna; El miaduce o strimbatura. BIBICESCU P. P. 189.

strimbatúra f. pl. ĭ. Locu unde un lucru e strimb: la strimbatura prunuluĭ. Schimositura a fetzeĭ: strimbaturile copiilor.

strambatúra s. f. g.d. art. strambatúrii; pl. strambatúri

strambatúra s. f. g.d. art. strambatúrii; pl. strambatúri

STRAMBATÚRA s. 1. deformare scalcietura. (O ~ la incaltzaminte.) 2. v. grimasa. 3. v. maimutzareala.

STRIMBATURA s. 1. deformare scilcietura. (O ~ la incaltzaminte.) 2. grimasa schimonoseala schimonosire schimonositura (livr.) rictus (rar) schima strimbet (pop. shi fam.) scalimbaiala scalimbaiere scalimbaitura. (O ~ a fetzei in semn de nemultzumire.) 3. maimutzareala maimutzarie schimonoseala. (Ce e ~ asta?)