STRIMBATÚRA strimbaturi s. f. 1. Faptul de a (se) strimba; grimasa a fetzei schimonoseala (aratind nemultzumire dispretz etc.). Mitru nu se mai putea stapini. In strimbatura fetzei lui se vedea o furie fara margini. CAMIL PETRESCU O. I 576. Tinarul avu o strimbatura din nas. SANDUALDEA D. N. 84. Plingea... in glas mare cu toate suspinele shi strimbaturile unui plins copilaresc. GANE N. III 160. ♦ Imitare (in batjocura) a cuiva. TZiaduci aminte cind ma rugatzi voi sa va imit pe profesori la shcoala... Ei bine... facea haz cite o seara intreaga de toate strimbaturile mele... de poznele mele. CAMIL PETRESCU T. II 105. ♦ Fandoseala sclifoseala. (Safir declamind:) Sa dus!... a disparut k raza rasfatzata SHi lumean lipsa sa imi pareacum baltzata! (Nicu in parte:) Imi irita nervele cu strimbaturile lui. ALECSANDRI T. 1313. 2. Obiect strimb incovoiat. In stejarul cel mare am pe FatFrumos; in salcia cea pletoasa pe un poet bocitor...; in strimbatura cea de lemnulcinelui un fals patriot. ALECSANDRI T. I 422. Sa dus Chiriac la lunca... Saduca mamei o furca... SHia shezut o saptamina SHia adus o strimbatura. MARIAN S. 347. Ce mai natarau Barbatzelul meu! Il minam intro padure Sa miaduca o furca buna; El miaduce o strimbatura. BIBICESCU P. P. 189.