SCHÍMA¹ schime s. f. 1. Gest mishcare expresiva (mai ales a bratzelor). Venea o femeie... care avea umbletul shi schimele unei nebune. GALACTION O. I 166. Virtuoshii ctitori de ashezaminte Unde spumega desfriul in mishcari shi in cuvinte Cu evlavie de vulpe k in strane shed pe locuri SHi aplauda frenetic schime cintece shi jocuri. EMINESCU O. I 150. ◊ Fig. Caisul era un schelet care se clatina shi facea schime izbind... incoace shi incolo. GALACTION O. I 200. 2. Grimasa; strimbatura. Fatza lui Radashca avu o schima care parea a raspunde unui spasm launtric. SADOVEANU P. M. 188. Il cerceta shi rasfrinse buza de jos intro schima de suprema compatimire. C. PETRESCU A. R. 16. Histrionii aceia intocmira ale lor jocuri fara de a cinta shi fara chiar de a face ceva schime care sa vadeasca infatzisharea teatrala a vreunui fapt. ODOBESCU S. I 40. ♦ Sens. Vederea i se intuneca shi schima cuvintelor i se pierdu in minte. GANE la TDRG. Varianta: shíma (BUDAIDELEANU TZ. 168) s. f.