schíma f. pl. e (ngr. shima vgr. shêma forma haĭna figura trasatura gest; vsl. skima rus. shima. V. schema). Vechĭ (shi shima). Gest. Azĭ. Gest. schimositura strimbatura: schime cintece shi jocurĭ (Em.). Figura forma aspect: o schima misterioasa. Haĭna calugareasca. Schima cea mica rasa (haĭna) care o poarta fratziĭ; schima cea mare potcapu (carel poarta numaĭ monahiĭ). SHi shtima stahie monstru aratare ĭazma vilva pocitanie duh necurat zina de apa: oameniĭ mor shi se fac shtime (SHez. 36 31) shtima Dunariĭ shtimele mlashtiniĭ (Chir.). SHi stima (Bucov.) shi chima (Mold. nord): chima rauluĭ pe malu pirauluĭ (Cr.).