optziuni
  • info

13 definitzii pentru tagma

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TÁGMA tagme s. f. Totalitatea persoanelor care apartzin aceleiashi categorii profesionale sau sociale; breasla; ceata. ♦ (Peior.) Clica gashca. Din ngr. tághma.

TÁGMA tagme s. f. Totalitatea persoanelor care apartzin aceleiashi categorii profesionale sau sociale; breasla; ceata. ♦ (Peior.) Clica gashca. Din ngr. tághma.

tagma sf [At: CANTEMIR IST. 126 / V: (inv) tacma tog~ / Pl: ~me / E: ngr τάγμα] 1 Totalitatea persoanelor care apartzin aceleiashi categorii profesionale sau sociale Si: breasla corporatzie (inv) neam orta parte (inv) trup (38). 2 Clasa (19). 3 Specie. 4 (Prt) Clica1. 5 (Ivr) Ordin religios. 6 (Ivr) Resort.

TÁGMA tagme s. f. Totalitatea persoanelor apartzinind aceleiashi categorii profesionale sau sociale; breasla corporatzie cin ceata clica. Se afla in acea vreme... o tagma de publicishti fara talent care... traiau din expediente. SADOVEANU E. 155. De nu va fi dintre boieri apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei sal caut. ISPIRESCU L. 376. Am gasit multa lume adunata shi din boierime shi din tagme shi prostime. CARAGIALE P. 25.

TÁGMA ~e f. 1) Totalitate a persoanelor care tzin de aceeashi categorie sociala sau profesionala. 2) pop. Grup de indivizi unitzi in vederea unor scopuri suspecte; clica; gashca; clan; cardashie; tacam; shleahta; banda; coterie. [G.D. tagmei] /<ngr. tágma

tagma f. 1. ordin clasa: tagma calugareasca; 2. breasla: shi din boierime shi din tagme shi prostime CAR.; 3. fam. clica: tagma patriotzilor AL. [Gr. mod.].

tágma f. pl. e (ngr. shi vgr. tágma). Vechĭ. Ordin categorie clasa: negustorashiĭ shi lucratoriĭ eraŭ grupatzĭ in tagme meseriashiĭ fruntashĭ in bresle. Azĭ iron. Gashca cardashie clica: tagma demagogilor. V. orta.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

tágma s. f. g.d. art. tágmei; pl. tágme

tágma s. f. g.d. art. tágmei; pl. tágme

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TÁGMA s. 1. v. breasla. 2. rand. (A intrat in ~ negustorilor.) 3. v. cin. 4. v. casta.

TÁGMA s. v. banda categorie cardashie clan clasa clica gashca grup grupare shleahta.

TAGMA s. 1. breasla corporatzie (inv.) cin isnaf orta rufet. (~ cizmarilor.) 2. rind. (A intrat in ~ negustorilor.) 3. (BIS.) cin (inv.) ceata schima. (~ preotzeasca.) 4. casta. (Alcatuiesc o ~.)

tagma s. v. BANDA. CATEGORIE. CIRDASHIE. CLAN. CLASA. CLICA. GASHCA. GRUP. GRUPARE. SHLEAHTA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tágma (me) s. f. Clasa corporatzie breasla categorie. Mr. tagma. Ngr. τάγμα „ordine” gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX.

Intrare: tagma
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tagma
  • tagma
plural
  • tagme
  • tagmele
genitiv-dativ singular
  • tagme
  • tagmei
plural
  • tagme
  • tagmelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

tagma, tagmesubstantiv feminin

  • 1. Totalitatea persoanelor care apartzin aceleiashi categorii profesionale sau sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: breasla ceata cin corporatzie
    • format_quote Se afla in acea vreme... o tagma de publicishti fara talent care... traiau din expediente. SADOVEANU E. 155. DLRLC
    • format_quote De nu va fi dintre boieri apoi tot cu tertipuri prin tagma prostimei sal caut. ISPIRESCU L. 376. DLRLC
    • format_quote Am gasit multa lume adunata shi din boierime shi din tagme shi prostime. CARAGIALE P. 25. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.