CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (În Evul Mediu) Organizație de meseriași constituită în scopul apărării intereselor și drepturilor (profesionale); breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (În unele țări, mai ales în SUA) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation.

corporație sf [At: GHICA, S. 597 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: lat corporatio, fr Corporation, it corporazione, ger Korporation, rs корпораця] Comunitate (organizată prin lege) de persoane exercitând aceeași profesie Si: (înv) breaslă, cin, corp (33), (rar) ghild, (îrg) isnaf, tagmă.

CORPORÁȚIE, corporații, s. f. 1. (In societatea medievală) Formă specifică de organizare a activității economice a meseriașilor; breaslă (1); isnaf, rufet. 2. (în unele țări) Întreprindere mare. ♦ Societate pe acțiuni. [Var.: corporațiúne s. f.] – Din fr. corporation.

CORPORÁȚIE, corporații, s. f. (În orînduirea feudală) Organizație profesională de meseriași, care apăra interesele și drepturile membrilor săi împotriva feudalilor. V. breaslă, tagmă, cin. Legile corporațiilor împiedicau în mod sistematic, prin limitarea extremă a numărului de calfe pe care im singur meșter breslaș putea să le utilizeze, ca acesta să se transforme într-un capitalist. MARX, C. I 336. În vremea aceasta [în evul mediu] se formează [la Kiev] o mulțime de corporații artistice. SAHIA, U.R.S.S. 40. – Pronunțat: -ți-e.

CORPORÁȚIE s.f. 1. Organizație medievală meșteșugărească, care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (În S.U.A.) Denumire dată societăților pe acțiuni. [Gen. -iei, var. corporațiune s.f. / cf. fr. corporation, it. corporazione].

CORPORÁȚIE s. f. 1. organizație (medievală) de meseriași care apăra interesele și drepturile profesionale ale membrilor săi; breaslă. 2. (în S.U.A. și alte țări) societate pe acțiuni. (< fr. corporation)

CORPORÁȚIE ~i f. 1) (în feudalism) Asociație de meseriași, grupați în vederea apărării intereselor lor; breaslă; isnaf. 2) Societate pe acțiuni. [Art. corporația; G.-D. corporației; Sil. -ți-e] /<fr. corporation

corporațiune sf vz corporație

CORPORAȚIÚNE s.f. v. corporație.

corporáție-mamút s. f. Corporație foarte dezvoltată ◊ „Corporația-mamut «International Telegraph and Telephone».” Săpt. 24 III 72 p. 7. ◊ „Ofensiva corporațiilor-mamut. În lupta inegală de concurență dispar tot mai multe firme mici. 245000 declarații de faliment într-un singur an.” Sc. 9 IV 76 p. 6 //din corporație + mamut//

corporați(un)e f. 1. reunire de persoane constituind un corp; 2. asociațiune autorizată de oameni supuși unor obligațiuni comune relativ la profesiunea lor (v. breaslă, isnaf).

*corporațiúne f. (lat. corporátio, -ónis, natură corporală, care la Englejĭ și Francejĭ a luat înț. actual). Breaslă, iznaf, asociațiune generală de meseriașĭ. – Și áție.

corporáție (-ți-e) s. f., art. corporáția (-ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții, art. corporáțiile (-ți-i-)

corporáție s. f. (sil. -ți-e), art. corporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. corporáției; pl. corporáții,art. corporáțiile (sil. -ți-i-)

corporație

CORPORÁȚIE s. v. breaslă.

CORPORAȚIE s. breaslă, tagmă, (înv.) cin, isnaf, orta, rufet. (~ cizmarilor.)