rufet [At: NECULCE L. 167 / V: raf~ ref~ rusf~ / Pl: ~uri / E: tc rufet] (Tci) 1 sn Breasla (1). 2 s Membru al unei corporatzii meshteshugareshti Si: (inv) rufetash isnaf. 3 sn Corp de ostashi sau de slujitori inarmatzi recrutat dintre rufetashi shi din burghezie Si: (inv) breasla (4).

RUFET s. n. 1. (Mold. TZR) Breasla isnaf. A: Au ieshit iesnafurile adeca toate rafeturile cite sa afla in TZarigrad de au facut alaiul ordiei. IM 1754 9^r; cf. GHEORGACHI. B: Au ieshit iesnafurile adeca toate refeturile. IM 1730 14^v; cf. PRAV. COND. (1780). 2. (Mold.) Corp de ostashi. Numai sau shi sculat zorba mari din TZarigrad toate mulaleli shi rusfeturili cu oaste shi cu pushci. NECULCE. Era trei mii de oameni pedestrime ashijdere shi calarime boiernashi copii din casa ... armashei aprozi shi alte rufeturi cineshi cu steagul sau. PSEUDOAMIRAS. Domnul dupa ce sa schimba in straie ... il intampina shi alaiul cel gatit din partea hatmanului a agai shi a altor rufeturi. GHEORGACHI. Variante: rafet (IM 1754 9^r) refet (IM 1730 14^v) rusfet (NECULCE). Etimologie: tc. rufet. Cf. i e s n a f.

rufet n. od. breasla sau corporatziune mai mica de meseriashi: rufetul podarilor. [Turc. RUFET].

rufét n. pl. e (turc. hyrfet rufet meserie; ngr. ruféti sirb. rufet). Vechĭ. Breasla (maĭ mica). SHi rafet shi refet.

RUFÉT s. v. breasla breslash corporatzie tagma.

rufet s. v. BREASLA. BRESLASH. CORPORATZIE. TAGMA.

rufét (ruféturi) s. n. Breasla corporatzie. Tc. (arab.) rufet (SHeineanu II 302) cf. ngr. ρουφέτι bg. sb. rufet. Der. rufetash s. m. (breslash; lucrator intro mina de sare).

RUFÉT (< tc.) s. n. Breasla.