RUFET s. n. 1. (Mold. TZR) Breasla isnaf. A: Au ieshit iesnafurile adeca toate rafeturile cite sa afla in TZarigrad de au facut alaiul ordiei. IM 1754 9^r; cf. GHEORGACHI. B: Au ieshit iesnafurile adeca toate refeturile. IM 1730 14^v; cf. PRAV. COND. (1780). 2. (Mold.) Corp de ostashi. Numai sau shi sculat zorba mari din TZarigrad toate mulaleli shi rusfeturili cu oaste shi cu pushci. NECULCE. Era trei mii de oameni pedestrime ashijdere shi calarime boiernashi copii din casa ... armashei aprozi shi alte rufeturi cineshi cu steagul sau. PSEUDOAMIRAS. Domnul dupa ce sa schimba in straie ... il intampina shi alaiul cel gatit din partea hatmanului a agai shi a altor rufeturi. GHEORGACHI. Variante: rafet (IM 1754 9^r) refet (IM 1730 14^v) rusfet (NECULCE). Etimologie: tc. rufet. Cf. i e s n a f.