Definitzia cu ID-ul 507091:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rufét (ruféturi) s. n. Breasla corporatzie. Tc. (arab.) rufet (SHeineanu II 302) cf. ngr. ρουφέτι bg. sb. rufet. Der. rufetash s. m. (breslash; lucrator intro mina de sare).