13 definitzii pentru orta
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
ORTÁ ortale s. f. (Inv.) 1. Unitate militara corespunzatoare unui regiment; (in armata turceasca) regiment de ieniceri. 2. Trupa ceata banda; grupare. Din tc. orta.
ORTÁ ortale s. f. (Inv.) 1. Unitate militara corespunzatoare unui regiment; (in armata turceasca) regiment de ieniceri. 2. Trupa ceata banda; grupare. Din tc. orta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de ionel_bufu
- actziuni
orta sf [At: (a. 17411769) GCR II 81/27 / Pl: ~le / E: tc orta] 1 (Inv) Unitate militara corespunzatoare unui regiment. 2 (Inv) Regiment de ieniceri in armata turceasca. 3 (Irg) Trupa. 4 (Irg) Tagma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ORTÁ ortale s. f. (Invechit) 1. Unitate militara corespunzatoare unui regiment; (in armata turceasca) regiment de ieniceri. Capitania de or ta cunoshtea pe frantzuz k peun de aproape prietin imparatesc. SADOVEANU Z. C. 277. Spune lui lordache sa ia doua ortale de arnautzi aleshi shi sa se duca la Goleshti. FILIMON C. 289. 2. Ceata trupa. Se incheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor. FILIMON C. 313. Ceata de haiduci. Pe Vilcan el parasea SHin orta k se baga. TEODORESCU P. P. 554.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ORTA s. f. (Mold. TZR) Unitate militara corespunzatoare unui regiment. A: Au rinduit pentru paza cetatzii Corinthos citeva ortale de gheniceari. IM 1754 79r. Sau inchinat la ortaoa ienicerilor shi asha shiau scapat viatza. CANTA. B: Dupa ce sau ispravit toate au rinduit pentru paza cetatzii Corinthos citeva ortale de ieniceri. IM 1730 111r. Etimologie: tc. orta. Cf. p o l c (1).
- sursa: DLRLV (1987)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
ortà f. 1. (arhaic) regiment de ieniceri: ortale dese de crunta ienicerime Al.; 2. ceata de ostashi pamanteni: doua ortale de slujitori; 3. ceata clasa (mai mult ironic): ortaua boiereasca. [Turc. ORTA].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ortá f. (turc. orta). Vechĭ. Regiment de ĭenicerĭ. Ceata de ostashĭ pamintenĭ supt Fanariotzĭ. Azĭ. Iron. Ceata clasa tagma. V. cardashie.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ortaceaush sm [At: (sf. sec. XVIII) LET2 III 208 / Pl: ~i / E: tc orta çavushu] (Inv) Curier al unui regiment.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ortacushac [At: VACARESCUL IST. 285 / Pl: (1) ? (2) ~aci / E: tc orta kushak] (Inv) 1 sn Brau brodat cu fir de matase care il purtau baltagiii (1). 2 sm Slujitor la Curtea domneasca imbracat cu anteriu shi incins cu un brau Si: (inv) edecliu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ortá (inv.) s. f. art. ortáua g.d. art. ortálei; pl. ortále art. ortálele
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ortá s. f. art. ortáua g.d. art. ortálei; pl. ortále
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
ORTÁ s. v. breasla corporatzie tagma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
orta s. v. BREASLA. CORPORATZIE. TAGMA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ortá (ortále) s. f. 1.Regiment grupare militara. 2. Grup adunare clasa. Tc. orta „centru” (SHeineanu II 278; Lokotsch 1597) cf. ngr. όρτᾶς sb. alb. orta. Der. ortac s. m. (tovarash camarad) din tc. ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38) cf. mr. urtac alb. bg. ortak; ortaci vb. refl. (a se intovarashi a se imprieteni); ortacie s. f. (asociere tovarashie prietenie) in Banat shi Trans.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orta, ortalesubstantiv feminin
- 1. Unitate militara corespunzatoare unui regiment; (in armata turceasca) regiment de ieniceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Capitania de orta cunoshtea pe frantzuz k peun de aproape prietin imparatesc. SADOVEANU Z. C. 277. DLRLC
- Spune lui lordache sa ia doua ortale de arnantzi aleshi shi sa se duca la Goleshti. FILIMON C. 289. DLRLC
-
-
- Se incheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor. FILIMON C. 313. DLRLC
- 2.1. Ceata de haiduci. DLRLC
- Pe Vilcan el parasea SHin orta k se baga. TEODORESCU P. P. 554. DLRLC
-
-
etimologie:
- orta DEX '98 DEX '09