ORTÁ ortale s. f. (Invechit) 1. Unitate militara corespunzatoare unui regiment; (in armata turceasca) regiment de ieniceri. Capitania de or ta cunoshtea pe frantzuz k peun de aproape prietin imparatesc. SADOVEANU Z. C. 277. Spune lui lordache sa ia doua ortale de arnautzi aleshi shi sa se duca la Goleshti. FILIMON C. 289. 2. Ceata trupa. Se incheia cortegiul prin ortaua ciohodarilor. FILIMON C. 313. Ceata de haiduci. Pe Vilcan el parasea SHin orta k se baga. TEODORESCU P. P. 554.