schilod ~oada [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: (irg) schidol (reg) ~og ~om ~omb shc~ shchilog^[1] / Pl: ~ozi ~oade / E: ns cf schilav] 12 smf a (Fiintza) care are unul sau mai multe membre (ori pgn alte partzi ale corpului) mutilate sau deformate de un accident de o infirmitate etc. Si: (pop) schilav (12) (inv) schilavos (12) rupturit Vz ciung olog. 34 smf a (Pex) (Fiintza) pocita². 5 a (D. partzi ale corpului unei fiintze) Care este mutilat sau deformat de un accident de o infirmitate etc. 6 a (Fig; d. cuvinte fraze vorbire etc.) Care este scris sau pronuntzat greshit deformat care reprezinta o exprimare sau o constructzie greshita ori neingrijita insuficient de clara de expresiva. 7 a (Fig; d. cuvinte fraze vorbire etc.) Schilodit (2). 89 smp (Melodie dupa care se executa un) dans popular „joc de brau”. corectata

SCHILÓD OÁDA schilozi oade adj. (Despre fiintze) Care nu se poate servi de miini sau (mai ales) de picioare; care are (unul sau toate) membrele ciuntite mutilate; (despre membre) ciuntit mutilat; p. ext. lipsit de vigoare slab. Sa vorbeasca despre cosashii intorshi schilozi la vetrele lor. BARANGA V. A. 28. Se mai adaugau shi mishei cu bratze ori picioare schiloade descoperite vederii. SADOVEANU Z. C. 216. SHarpele mo imbuca SHi schiloadoi raminea. TEODORESCU P. P. 683. ◊ Fig. Clipele schiloade duc in cirje viatza. LESNEA A. 103. ◊ (Substantivat) Un copac uscat statea departe in cimp in atitudinea sucita a unui schilod care cere de pomana. GALACTION O. I 79.

SCHILÓD ~oáda (~ózi ~oáde) shi substantival 1) (despre fiintze) Care are o parte de corp mutilata sau deformata; calic; infirm. 2) (despre membre) Care a fost supus mutilarii; ciuntit; deformat; anchilozat. /Orig. nec.

schilod a. ciung. [SHi schidol: origina necunoscuta].

schilód oáda adj. (din ◊ schilov schilav). Cĭunt orĭ olog. Fig. Mutilat pocit diform: versuri schiloade. SHi schidól (vest) shi schilóg (est). Cp. cu sbobonov shi nog shi Topolog din lov.

schidol ~oala a vz schilod

schilog ~oaga a vz schilod

schilom ~oama a vz schilod

schilomb ~oamba a vz schilod

schidol a. V. schilod.

schidól V. schilod.

schilód adj. m. pl. schilózi; f. schiloáda pl. schiloáde

schilód adj. m. pl. schilózi; f. sg. schiloáda pl. schiloáde

schilod.

SCHILÓD adj. s. (MED.) 1. v. infirm. 2. v. mutilat. 3. olog (inv. shi reg.) slabanog (fam.) shontorog. (Picior ~.)

SCHILOD adj. s. (MED.) 1. infirm invalid (pop.) beteag schilav (inv. shi reg.) calic neputincios nevolnic sec slabanog (reg.) schilavos shont shontzit (Transilv. Mold. shi Bucov.) chilav (inv.) mishel rupturit secat (fam.) shontorog. (Om ~.) 2. mutilat schilodit (livr.) estropiat (pop.) stropshit (inv. shi reg.) stricat (reg.) schilavit (inv.) rupturit sacatifsit. (~ de razboi.) 3. olog (inv. shi reg.) slabanog (fam.) shontorog. (Picior ~.)

Schilod ≠ teafar

schilód (oáda) s. f. 1. Beteag paralitic. 2. Diform desfigurat slut. Var. schilog schinol. Schilog este o var. a lui schilav cu schimb de suf.; de aici sa trecut la schilod printro evolutzie fonetica inversa cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repegush. Der. directa din chila (Geheeb 33) sau din ngr. *σϰέλώδης de la σϰέλος „coapsa” (Bogrea Dacor. III 736) nu este probabila. Rus. skiljaga „cershetor vagabond” care Vasmer II 637 o considera de origine necunoscuta provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi schidoli) vb. (a beteji a mutila a ciunti); schilodeala (var. schilogeala schilozeala schilodenie schilozenie) s. f. (invaliditate paralizie).