opțiuni
  • info

11 definiții pentru infirm (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

infirm, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 94 / Pl: ~i, ~e / E: lat infirmus, fr infirme, it infirmo] 1-2 (Persoană) care are o infirmitate Si: neputincios, handicapat. 3-4 (Om) ciung. 5-6 (Om) șchiop.

INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj. (Despre oameni) Lipsit de o parte a trupului sau de posibilitatea de a o folosi; beteag, schilod. ◊ (Rar, despre o parte a corpului) [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. ◊ (Substantivat) Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. id. ib. 94.

INFÍRM, -Ă adj., s.m. și f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].

INFÍRM, -Ă adj., s. m. f. schilod, neputincios, invalid. (< fr. infirme, lat. infirmus)

INFÍRM ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; adj. f., s. f. infírmă, pl. infírme

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme

infirm.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

INFIRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. și reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, șont, șonțit, (Transilv., Mold. și Bucov.) chilav, (înv.) mișel, rupturit, secat, (fam.) șontorog. (Om ~.)

Intrare: infirm (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infirm
  • infirmul
  • infirmu‑
plural
  • infirmi
  • infirmii
genitiv-dativ singular
  • infirm
  • infirmului
plural
  • infirmi
  • infirmilor
vocativ singular
  • infirmule
  • infirme
plural
  • infirmilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infirm, infirmisubstantiv masculin
infirmă, infirmesubstantiv feminin
infirm, infirmăadjectiv

  • 1. (Persoană) care are o infirmitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: beteag invalid neputincios schilod antonime: teafăr valid întreg
    • format_quote Să întrețină spitaluri pentru bolnavi și infirmi. ODOBESCU, S. II 42. DLRLC
    • format_quote Instrumentele cu care se servește spre căutarea infirmilor. ODOBESCU, S. II 94. DLRLC
    • 1.1. rar Despre o parte a corpului: beteag, schilod. DLRLC
      sinonime: beteag schilod
      • format_quote [Copacul] cu trunchiul zgîrcit ca niște genunchi infirmi. GALACTION, O. I 79. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.