schilód (oáda) s. f. 1. Beteag paralitic. 2. Diform desfigurat slut. Var. schilog schinol. Schilog este o var. a lui schilav cu schimb de suf.; de aici sa trecut la schilod printro evolutzie fonetica inversa cu cea din putred › putrezi › putregai sau din repede › repezi › repegush. Der. directa din chila (Geheeb 33) sau din ngr. *σϰέλώδης de la σϰέλος „coapsa” (Bogrea Dacor. III 736) nu este probabila. Rus. skiljaga „cershetor vagabond” care Vasmer II 637 o considera de origine necunoscuta provine din rom. schilog. Der. schilodi (var. schilogi schidoli) vb. (a beteji a mutila a ciunti); schilodeala (var. schilogeala schilozeala schilodenie schilozenie) s. f. (invaliditate paralizie).