calic ~a [At: VARLAAM C. 359 / V: cal~ / Pl: ~ici ~ice / E: ucr калика] 12 smf a (Om) lipsit de mijloace materiale elementare Si: (foarte) sarac. 3 smf (Inv) Cershetor. 45 smf a (Reg) (Om) atins de o infirmitate vizibila (ciung olog etc.). 67 smf a (Om) care vrea sa traiasca din munca altuia Si: parazit. 89 smf a (Om) avar. 1011 smf a (Rar) (Om) mincinos. 12 sfa Dans popular nedefinit mai indeaproape. 13 sfa Melodie dupa care se executa acest dans.

CALÍC A calici e adj. (SHi substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare foarte sarac. Printre totzi verii cumnatzii nepotzii shi cumetrii cel mai sarac calic lipit pamintului era un var primar. BART E. 35. De mantrebi eu nu shtiu bine. Altzii poate shtiu Ce santrebi calici k mine! SHtiu k lumea dintro data Sa trezit cai adunata SHi co ducen chiu. COSHBUC P. II 33. Cu un rac tot sarac; cun pitic tot calic. NEGRUZZI S. I 249. ♦ Termen de dispretz folosit de exploatatori la adresa celor saraci shi exploatatzi. Tu eshti doar gospodar proprietar shi nai ce cauta impreuna cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 8/5. ♦ Cershetor (mai ales bolnav orb etc.). Erau doua unghere in care doi calici se adaposteau de ani de zile. ANGHEL PR. 51. Pomana cind se face se afla shi calici. MACEDONSKI O. I 42. Raspundea iute iute shi mormait cum cer calicii la pod. CREANGA A. 90. (Parca) se bat calicii la gura lui v. gura. 2. Atins de o infirmitate vizibila (paralitic shchiop olog ciung orb surdomut). Este drept cai un pic calic la un picior dar eu cred k se preface. CAMILAR N. II 409. 3. Zgircit avar. Muncesc shi nu salege nemica de mine pentru k tot de stapini calici miam avut parte. CREANGA P. 200. ◊ Fig. Zaharia Duhu... tiri privirea pe peretzii afumatzi la gazornitza calica la rafturile goale la hiziiala de mushte [din dugheana]. C. PETRESCU K. DR. 296.

CALÍC A calici ce adj. (Adesea substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare; foarte sarac. ♦ (Inv.) Cershetor. 2. Zgarcit avar. 3. (Inv. shi reg.) Atins de o infirmitate vizibila. Ucr. kalika.

CALÍC ~k (~ci ~ce) shi substantival 1) (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilata sau deformata; schilod; infirm. 2) Care este foarte sarac; care cersheshte; cershetor; milog. 3) Care face economii exagerate; avar; zgarcit. /<ucr. kalika

CALIC s.m. (Mold.) Olog paralitic; ciung. Calicii shi orbii shi shchiopii shi nevolnicii. VARLAAM. Vezi shi calici. Etimologie: ucr. kalika.

calic a. shi m. 1. Mold. sarac lipit cershetor: o sa prefaca neamul in turma de calici AL.; 2 sgarcit: e calic nevoie mare; 3. mishel om de nimica. [Slav. KALIKA sarman pelerini].

calíc m. (rut. kalika om mutilat vsl. „pelerin nomad” d. pers. kalak diform). Cershitor milog. Adj. Sarac de tot: om calic tzara calica. Munt. Mare avar chirnog. Calic lipit pamintuluĭ extrem de sarac. V. coldush.

calic ~a smf a vz calic^[1] modificata

calíc adj. m. s. m. pl. calíci; adj. f. s. f. calík pl. calíce

calíc adj. m. s. m. pl. calíci; f. sg. calík pl. calíce

CALÍC adj. s. v. infirm invalid schilod.

CALÍC s. v. cershetor milog.

CALÍC s. adj. 1. s. adj. v. zgarcit. 2. adj. s. v. sarac.

calic adj. s. v. INFIRM. INVALID. SCHILOD.

calic s. v. CERSHETOR. MILOG.

CALIC s. adj. 1. s. adj. avar zgircit (livr.) harpagon parcimonios (rar) meschin stringator (pop.) ciufut scump (pop. shi fam.) carpanos (reg.) cupit hirsit (prin nordvestul Munt. shi nordestul Olt.) pungit (prin Olt.) punguit (prin nordul Transilv.) samalish (prin Maram.) sichish (inv.) cumplit tamachiar (fam.) zgirciob frigelinte zgiriebrinza. (E un ~ fara pereche.) 2. adj. s. necajit nevoiash sarac sarman (livr.) mizer (rar) mofluz (inv. shi pop.) neajuns neavut pirpiriu (pop. shi fam.) nepricopsit (pop.) saracan (inv. shi reg.) mishel slabanog (reg.) misaricios oarfan obielos pamintit (Ban.) bedash (inv.) measer neputernic neputincios siromah (fam. fig. shi depr.) paduchios. (E un biet om ~.)

Calic ≠ darnic galantom culant galant generos marinimos teafar intreg

Calic ≠ galant

calíc (calík) adj. 1. Paralitic damblagiu. 2. Cershetor. 3. Sarman nenorocit. 4. Avar zgircit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich Fremdw. 94; Lexicon 280; Cihac II 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantica se explica prin multzimea de paralitici shi invalizi care luau parte la pelerinaje shi care in general traiau din pomeni. Der. calicesc adj. (de calic de cershetor); caliceshte adv. (k un calic); calicenie s. f. (zgircenie); calici vb. (a ologi a schilodi a saraci a ruina; a ajunge sarac lipit; a cere de pomana a cershi; a se zgirci); calicie s. f. (saracie; zgircenie avaritzie); calicime s. f. (multzime de cershetori); calicos adj. (zgircit).

calíc a calici e (calic salic) adj. (reg.) Slab: „K jidu e k calu: odatai gras odatai calic” (Papahagi 1925: 324; Budeshti); „Unui tare shi voinic / Cel mai mic i mai calic” (Lenghel 1985: 226). Din sl. kalika „pelerin” (Miklosich Cihac cf. DER); din ucr. kalika „om mutilat invalid” (Scriban DER DLRM DEX).

calíc adj. v. calic („slab”).

calíc a (salic) adj. Slab mic pipernicit: „Unui tare shi voinic / Cel mai mic i mai calic” (Lenghel 1985: 226). Din ucr. kalika „invalid”.

a se bate calicii la gura cuiva expr. a manca foarte repede.