CALÍC A calici e adj. (SHi substantivat) 1. Lipsit de mijloace materiale elementare foarte sarac. Printre totzi verii cumnatzii nepotzii shi cumetrii cel mai sarac calic lipit pamintului era un var primar. BART E. 35. De mantrebi eu nu shtiu bine. Altzii poate shtiu Ce santrebi calici k mine! SHtiu k lumea dintro data Sa trezit cai adunata SHi co ducen chiu. COSHBUC P. II 33. Cu un rac tot sarac; cun pitic tot calic. NEGRUZZI S. I 249. ♦ Termen de dispretz folosit de exploatatori la adresa celor saraci shi exploatatzi. Tu eshti doar gospodar proprietar shi nai ce cauta impreuna cu calicii de muncitori. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 108 8/5. ♦ Cershetor (mai ales bolnav orb etc.). Erau doua unghere in care doi calici se adaposteau de ani de zile. ANGHEL PR. 51. Pomana cind se face se afla shi calici. MACEDONSKI O. I 42. Raspundea iute iute shi mormait cum cer calicii la pod. CREANGA A. 90. (Parca) se bat calicii la gura lui v. gura. 2. Atins de o infirmitate vizibila (paralitic shchiop olog ciung orb surdomut). Este drept cai un pic calic la un picior dar eu cred k se preface. CAMILAR N. II 409. 3. Zgircit avar. Muncesc shi nu salege nemica de mine pentru k tot de stapini calici miam avut parte. CREANGA P. 200. ◊ Fig. Zaharia Duhu... tiri privirea pe peretzii afumatzi la gazornitza calica la rafturile goale la hiziiala de mushte [din dugheana]. C. PETRESCU K. DR. 296.