opțiuni
  • info

16 definiții pentru cerșetor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Cerși + suf. -tor.

cerșetor, ~oare [At: ANON. CAR. / V: ~șit~, ~șăt- / Pl: ~i, ~oare / E: cerși + -tor] 1-2 smf, a (Om) care cerșește Si: calic, pomanagiu.

CERȘETÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșitor.

CERȘETÓR, -OÁRE, cerșetori, -oare, s. m. și f. Persoană care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. [Var.: cerșitór, -oáre s. m. și f.] – Din cerși + suf. -(i)tor.

CERȘETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care cerșește; calic; milog. /a cerși + suf. ~tor

cerșetor a. și m. care cerșește sau cere cu umilință: o simplă rugă de ploaie cerșetoare AL.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE s. m. și f. v. cerșetor.

cerșitor, ~oare smf, a vz cerșetor

cobăltóc sm [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 99 / V: cocâl~ / Pl: ~óci / E: contaminare mg kóbol și (s)zarándok] (Reg) Cerșetor.

CERȘITÓR, -OÁRE, cerșitori, -oare, s. m. și f. (În orînduirile bazate pe exploatare) Persoană foarte săracă (de multe ori infirmă), lipsită de orice mijloace de existență și care, pentru a-și procura cele necesare traiului, cere de pomană. Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea- lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia- îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. – Variantă: cerșetór, -oáre s. m. și f.

cerșitór și cerșetór, -oáre d. (din cercetor, cum se zice în sudu Moldoveĭ, d. lat. circĭtor, care dă tîrcoale, negustor ambulant, infl. de cerșesc). Care cerșește, care cere de pomană, milog, calic. V. colduș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cerșetór s. m., pl. cerșetóri

cerșetór s. m., pl. cerșetóri

cerșitor, -toare.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERȘETÓR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

CERȘETOR s. milog, (pop.) sărac, (înv. și reg.) calic, mișel, (Transilv. și Bucov.) colduș, (arg.) manglitor.

Intrare: cerșetor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșetor
  • cerșetorul
  • cerșetoru‑
plural
  • cerșetori
  • cerșetorii
genitiv-dativ singular
  • cerșetor
  • cerșetorului
plural
  • cerșetori
  • cerșetorilor
vocativ singular
  • cerșetorule
plural
  • cerșetorilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cerșitor
  • cerșitorul
  • cerșitoru‑
plural
  • cerșitori
  • cerșitorii
genitiv-dativ singular
  • cerșitor
  • cerșitorului
plural
  • cerșitori
  • cerșitorilor
vocativ singular
  • cerșitorule
plural
  • cerșitorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cerșetor, cerșetorisubstantiv masculin
cerșetoare, cerșetoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care cere de pomană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: calic milog
    • format_quote Harap-Alb descăleca și, spre mai mare mirarea lui, numai iaca îl întîmpină în pragul ușii cerșitoarea căreia îi dăduse el un ban de pomană. CREANGĂ, P. 213. DLRLC
    • format_quote Cînd, la urma tuturor, Iată-un biet de cerșitor în spinare cu desag Și în mînă c-un toiag. ALECSANDRI, P. P. 129. DLRLC
etimologie:
  • Cerși + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.