Definitzia cu ID-ul 428548:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
calíc (calík) adj. 1. Paralitic damblagiu. 2. Cershetor. 3. Sarman nenorocit. 4. Avar zgircit. Sl. kalika „pelerin” (Miklosich Fremdw. 94; Lexicon 280; Cihac II 38); cf. rut. kalika „invalid”. Schimbarea semantica se explica prin multzimea de paralitici shi invalizi care luau parte la pelerinaje shi care in general traiau din pomeni. Der. calicesc adj. (de calic de cershetor); caliceshte adv. (k un calic); calicenie s. f. (zgircenie); calici vb. (a ologi a schilodi a saraci a ruina; a ajunge sarac lipit; a cere de pomana a cershi; a se zgirci); calicie s. f. (saracie; zgircenie avaritzie); calicime s. f. (multzime de cershetori); calicos adj. (zgircit).