SANCTZIÚNE sanctziuni s. f. 1. Aprobare data unei legi de catre sheful statului pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate sau o instantza superioara celei care la emis pentru ai da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare confirmare; consfintzire. 2. Masura de constrangere cu rol educativ aplicata k o consecintza a neexecutarii unei obligatzii; p. gener. pedeapsa. ♦ (In dreptul internatzional) Sistem de masuri (economice financiare militare) cu caracter de pedeapsa aplicat unui stat; represalii contra partzii care nu respecta obligatziile dintro conventzie. [Pr.: tziu] Din fr. sanction lat. sanctio onis.

sanctziune sf [At: NEGULICI / P: ~tziu~ / V: (inv) sanctzie ~ntz~ / Pl: ~ni / E: fr sanction lat sanctio onis] 1 Aprobare data unei legi de catre sheful statului pentru a o face executorie. 2 Confirmare a unui act a unei decizii etc. de catre o autoritate sau o instantza superioara celei care lea emis pentru a le da valabilitate. 3 (Pgn) Recunoashtere a valabilitatzii justetzii etc. a ceva. 4 Conferire a unui caracter durabil. 5 Consacrare (4). 6 Masura represiva aplicata cuiva k o consecintza a nerespectarii unei legi unei dispozitzii etc. 7 Pedeapsa atrasa de nerespectarea unei legi a unei dispozitzii etc. 8 (Pgn) Pedeapsa. 9 (In dreptul internatzional) Ansamblu de masuri (economice financiare militare) cu caracter de pedeapsa aplicat unui stat. 10 Represalii contra partzii care nu respecta obligatziile luate printro conventzie.

SANCTZIÚNE sanctziuni s. f. 1. Aprobare data unei legi de catre sheful statului pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate sau o instantza superioara celei care la emis pentru ai da valabilitate. ♦ P. gener. Aprobare confirmare; consfintzire. 2. Pedeapsa prevazuta de lege pentru cei care incalca dispozitziile ei; p. gener. pedeapsa. ♦ (In dreptul internatzional) Sistem de masuri (economice financiare militare) cu caracter de pedeapsa aplicat unui stat; represalii contra partzii care nu respecta obligatziile luate printro conventzie. [Pr.: tziu] Din fr. sanction lat. sanctio onis.

SANCTZIÚNE sanctziuni s. f. 1. Faptul de a sanctziona; (in unele state) aprobare data unei legi de catre sheful statului pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate (sau o instantza) superioara celei care la efectuat pentru ai da valabilitate. [Aceasta] ar da poate lui Cuzavoda dreptul de a revendica mult mai mult decit sanctziunea celor doua alegeri. GHICA A. 616. ♦ Aprobare confirmare consfintzire. Vor dobindi curind sanctziunea imparateasca. SBIERA P. 332. 2. Pedeapsa prevazuta de o lege pentru cei care calca dispozitziile ei; p. ext. orice fel de pedeapsa. ♦ (In dreptul internatzional mai ales la pl.) Sistem de masuri (economice financiare militare) cu caracter de pedeapsa aplicate unui stat care nu respecta obligatziile luate printro conventzie.

SANCTZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sanctziona; sanctzionare; confirmare intarire a unui act de catre o autoritate superioara celei care la efectuat. ♦ Aprobare intarire confirmare. 2. Pedeapsa osanda. ♦ (In dreptul internatzional) Sistem de masuri cu caracter de pedeapsa luate contra partzii care nu respecta obligatziile asumate printro conventzie. [Cf. fr. sanction lat. sanctio].

SANCTZIÚNE s. f. 1. confirmare a unui act de catre o autoritate superioara celei care la emis. ◊ aprobare intarire consfintzire. 2. masura de constrangere aplicata k urmare a nerespectarii unei obligatzii asumate; (p. ext.) pedeapsa. (< fr. sanction lat. sanctio)

SANCTZIÚNE ~i f. 1) Act prin care sheful statului aproba o lege trecuta prin parlament pentru a o face executorie. 2) Aprobare oficiala a unui act de catre o instantza superioara celei care la emis pentru ai imprima valabilitate. 3) Masura represiva pentru incalcarea unei legi; pedeapsa. ~ finala. 4) Masura de constrangere (de natura politica economica sau militara) aplicata unui stat de catre o organizatzie internatzionala pentru a reprima un act de violentza sau posibilitatea unui asemenea act. [G.D. sanctziunii; Sil. sanctziune] /< fr. sanction lat. sanctio ~onis

sanctziune f. 1. actul autoritatzii care da unei legi puterea executorie; 2. aprobatziune data: aceasta vorba n’a primit sanctziunea uzului; 3. pedeapsa sau recompensa ce contzine o lege spre a asigura executziunea ei.

* sanctziúne f. (lat. sanctio ónis d. sanctre sanctum a sanctziona). Actu pin care un shef de stat confirma o lege k sa se poata aplica: a da sanctziune unuĭ decret. Pin ext. Aprobare confirmare considerata k necesara: acest cuvint n’a primit inca sanctziunea uzuluĭ. Pedeapsa saŭ rasplata p. calcarea saŭ respectarea uneĭ legĭ: sanctziunile legilor.

sanctzie sf vz sanctziune

santziune sf vz sanctziune

sanctziúne (sanctziu) s. f. g.d. art. sanctziúnii; pl. sanctziúni

sanctziúne s. f. (sil. sanctziu) g.d. art. sanctziúnii; pl. sanctziúni

sanctziune (iu)

SANCTZIÚNE s. I. 1. v. pedeapsa. 2. penalizare. (~ primita de un sportiv.) II. confirmare.

SANCTZIUNE s. (JUR.) 1. pedeapsa (inv. shi reg.) cearta shtraf (inv.) pilduire strinsoare. (A primit o ~ exemplara pentru fapta sa.) 2. confirmare consacrare consfintzire intarire ratificare sanctzionare validare (inv.) sacrare. (~ a unei legi.)

PRAGMATICA SANCTZIUNE 1. P.S. din 554 promulgata de imparatul bizantin Iustinian I dupa cucerirea Regatului ostrogot din Pen. Italica. Stabilea organizarea adtiva a Italiei sub stapanirea bizantina. 2. P.S. din 1483 decret emis de regele Frantzei Carol VII la Bourges dupa Conciliul de la Beril. Stabilea raporturile Bisericii din Frantza cu Regalitatea. Revocata de Ludovic XI (1461) shi invocata periodic; ulterior a fost inlocuita in 1516 prin Concordatul de la Viena. 3. P.S. din 19 apr. 1713 emisa de Carol VI de Habsburg. Stabilea k succesiunea se poate efectua shi pe linie feminina precum shi indivizibilitatea teritoriilor monarhiei. Impusa din 1720 dupa nashterea Mariei Tereza in 1717. Contestata in 1740 la moartea lui Carol VII de Prusia shi Bavaria a condus la Razboiul de Succesiune la Tronul Austriei (17401748); a ramas totushi in vigoare pana in 1919.