SANCTZIÚNE sanctziuni s. f. 1. Faptul de a sanctziona; (in unele state) aprobare data unei legi de catre sheful statului pentru a o face executorie; p. ext. confirmare a unui act de catre o autoritate (sau o instantza) superioara celei care la efectuat pentru ai da valabilitate. [Aceasta] ar da poate lui Cuzavoda dreptul de a revendica mult mai mult decit sanctziunea celor doua alegeri. GHICA A. 616. ♦ Aprobare confirmare consfintzire. Vor dobindi curind sanctziunea imparateasca. SBIERA P. 332. 2. Pedeapsa prevazuta de o lege pentru cei care calca dispozitziile ei; p. ext. orice fel de pedeapsa. ♦ (In dreptul internatzional mai ales la pl.) Sistem de masuri (economice financiare militare) cu caracter de pedeapsa aplicate unui stat care nu respecta obligatziile luate printro conventzie.