* sanctziúne f. (lat. sanctio ónis d. sanctre sanctum a sanctziona). Actu pin care un shef de stat confirma o lege k sa se poata aplica: a da sanctziune unuĭ decret. Pin ext. Aprobare confirmare considerata k necesara: acest cuvint n’a primit inca sanctziunea uzuluĭ. Pedeapsa saŭ rasplata p. calcarea saŭ respectarea uneĭ legĭ: sanctziunile legilor.