CONFIRMÁRE confirmari s. f. 1. Actziunea de a confirma shi rezultatul ei; intarire adeverire. ♦ Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei masuri procedurale de catre organul competent. 2. (In Biserica catolica) Act sacramental care desavarsheshte botezul la copiii trecutzi de shapte ani; confirmatzie. V. confirma.

confirmare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I 172 / Pl: ~mari / E: confirma] 1 Definitivare a cuiva intro situatzie. 2 Atestare. 3 (Jur) Intarire a unei sentintze. 4 (Ibrc) Oficiere a ritualului confirmatziei (5). 5 (Jur) Renuntzare la dreptul de a cere anularea unui act juridic. 6 (Spt) Incadrare intrun barem.

CONFIRMÁRE confirmari s. f. Actziunea de a confirma shi rezultatul ei; intarire adeverire. ♦ Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte valabil. ♦ Aprobare a unui act sau a unei masuri procedurale de catre organul competent. V. confirma.

CONFIRMÁRE confirmari s. f. Actziunea de a confirma shi rezultatul ei. 1. Intarire adeverire. Evenimentele internatzionale ne aduc in fiecare zi noi confirmari ale ascutzirii contradictziilor intre tzarile capitaliste. GHEORGHIUDEJ C. XIX 21. ♦ Intarire de catre o autoritate superioara a unei dispozitzii date de o autoritate inferioara. Constitutzia prevede k numirile shi confirmarile in functziunile publice se fac de catre Prezidiul Marii Adunari Natzionale. (Jur.) Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte valabil. ♦ (Jur.) intarire a unui mandat de arestare de catre organul competent. 2. Intarire definitivare a situatziei unei persoane. Dupa confirmarea primirii sale membrul de partid primeshte cartea de membru. STATUT. P.M.R. 16.

CONFIRMÁRE s.f. 1. Actziunea de a confirma; intarire adeverire. ♦ Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte k valabil. ♦ Intarire a unui mandat de arestare de catre organul competent. 2. Intarire definitivare a situatziei unei persoane. [< confirma].

*confirmatziúne f. (lat. confirmátio ónis). Actziunea de a confirma. Unu din cele shapte mistere ale Bisericiĭ catolice p. a comunica credincioshilor gratziile Sfintuluĭ Spirit. SHi átzie dar ob. áre.

confirmáre s. f. g.d. art. confirmắrii; pl. confirmắri

confirmáre s. f. g.d. art. confirmarii; pl. confirmari

CONFIRMÁRE s. 1. adeverire aratare atestare certificare demonstrare demonstratzie dovedire intarire probare proba (livr.) coroborare. (~ celor aratate.) 2. (JUR.) consacrare consfintzire intarire ratificare sanctzionare sanctziune validare (inv.) sacrare. (~ a unei legi.) 3. (JUR.) intarire recunoashtere validare. (~ unui deputat.)

CONFIRMARE s. 1. adeverire aratare atestare certificare demonstrare demonstratzie dovedire intarire probare proba (livr.) coroborare. (~ celor aratate.) 2. (JUR.) consacrare consfintzire intarire ratificare sanctzionare sanctziune validare (inv.) sacrare. (~ a unei legi.) 3. (JUR.) intarire recunoashtere validare. (~ unui deputat.)

Confirmare ≠ dezmintzire infirmare

CONFIRMARE (dupa lat. confirmatio) Parte a discursului in care sint expuse dovezile aduse in sprijinul a ceea ce sa aratat mai inainte. Exordiul propunerea diviziunea shi naratziunea (v.) constituie oarecum preludiile actziunii iar confirmarea fondul discursului. Aceasta implica anumite cerintze k: aflarea probelor selectzionarea lor prin inlaturarea faptelor mai putzin importante shi retzinerea celor ce sint mai folositoare cauzei ordinei acestora. In privintza ordinei retorii sint de parere k probele mai slabe sa fie folosite la inceput iar dupa aceea cele mai tari. Cicero in De oratore inclina dimpotriva spre folosirea la inceput nu la sfirshit a probelor tari cele slabe fiind rinduite la mijloc dispozitzie denumita de Quintilian omerica dupa ordinea de bataie folosita de Nestor in Iliada. Alte cerintze ale confirmarii mai sint: felul de a trata probele prin staruirea mai mult asupra celor tari shi convingatoare shi coordonarea probelor intrun tot. Adesea pentru a uni doua idei se recurge la o idee intermediara la ceea ce in oratorie se numeshte tranzitzie procedeu dificil deoarece acesta solicita oratorului multa abilitate. Ex. „Ajutatzi pe Olintieni cu fapte (contribuitzi cu bani mergetzi la razboi fitzi gata sa rezolvatzi orice afacere) shi k un corolar: atitzatzi pe Tesalieni shi vetzi vedea shi mai mult slabiciunea lui Filip.” (DEMOSTENE Filipica a IIa) Acest argument slujeshte k un fel de tranzitzie pentru a doua parte a tratarii in care Demostene dupa ce a aratat iluzoria putere a lui Filip vrea so infatzisheze in mod special demonstrind slabiciunea armatei lui.