infirmare sf [At: DA / Pl: ~mari / E: infirma] 1 Dovedire a nevalabilitatzii. 2 Anulare a unei sentintze a unui mandat de arestare. 3 Abrogare a unui act ilegal Si: infirmat¹ (3). 4 Invalidare. corectata

INFIRMÁRE infirmari s. f. Actziunea de a infirma.

INFIRMÁRE s.f. Actziunea de a infirma shi rezultatul ei; anulare. [< infirma].

INFIRMÁRE s. f. actziunea de a infirma. ◊ (jur.) inlaturare a unui act al organelor de ancheta penala sau a unui mandat de catre organele ierarhice superioare. (< infirma)

*infirmatziúne f. (lat. infirmátio ónis). Actziunea de a infirma. SHi átzie dar ob. áre.

infirmáre s. f. g.d. art. infirmắrii; pl. infirmắri

infirmáre s. f. g.d. art. infirmarii; pl. infirmari

INFIRMÁRE s. 1. anulare (fig.) rasturnare. (~ unei teorii.) 2. v. abrogare.

INFIRMARE s. 1. anulare (fig.) rasturnare. (~ unei teorii.) 2. (JUR.) abrogare anulare desfiintzare invalidare suprimare. (~ unui act normativ.)

Infirmare ≠ adeverire confirmare