CONFIRMÁRE s.f. 1. Actziunea de a confirma; intarire adeverire. ♦ Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte k valabil. ♦ Intarire a unui mandat de arestare de catre organul competent. 2. Intarire definitivare a situatziei unei persoane. [< confirma].