CONFIRMÁRE confirmari s. f. Actziunea de a confirma shi rezultatul ei. 1. Intarire adeverire. Evenimentele internatzionale ne aduc in fiecare zi noi confirmari ale ascutzirii contradictziilor intre tzarile capitaliste. GHEORGHIUDEJ C. XIX 21. ♦ Intarire de catre o autoritate superioara a unei dispozitzii date de o autoritate inferioara. Constitutzia prevede k numirile shi confirmarile in functziunile publice se fac de catre Prezidiul Marii Adunari Natzionale. (Jur.) Declaratzie prin care o persoana indreptatzita sa ceara anularea unui act il recunoashte valabil. ♦ (Jur.) intarire a unui mandat de arestare de catre organul competent. 2. Intarire definitivare a situatziei unei persoane. Dupa confirmarea primirii sale membrul de partid primeshte cartea de membru. STATUT. P.M.R. 16.