CONFIRMARE (dupa lat. confirmatio) Parte a discursului in care sint expuse dovezile aduse in sprijinul a ceea ce sa aratat mai inainte. Exordiul propunerea diviziunea shi naratziunea (v.) constituie oarecum preludiile actziunii iar confirmarea fondul discursului. Aceasta implica anumite cerintze k: aflarea probelor selectzionarea lor prin inlaturarea faptelor mai putzin importante shi retzinerea celor ce sint mai folositoare cauzei ordinei acestora. In privintza ordinei retorii sint de parere k probele mai slabe sa fie folosite la inceput iar dupa aceea cele mai tari. Cicero in De oratore inclina dimpotriva spre folosirea la inceput nu la sfirshit a probelor tari cele slabe fiind rinduite la mijloc dispozitzie denumita de Quintilian omerica dupa ordinea de bataie folosita de Nestor in Iliada. Alte cerintze ale confirmarii mai sint: felul de a trata probele prin staruirea mai mult asupra celor tari shi convingatoare shi coordonarea probelor intrun tot. Adesea pentru a uni doua idei se recurge la o idee intermediara la ceea ce in oratorie se numeshte tranzitzie procedeu dificil deoarece acesta solicita oratorului multa abilitate. Ex. „Ajutatzi pe Olintieni cu fapte (contribuitzi cu bani mergetzi la razboi fitzi gata sa rezolvatzi orice afacere) shi k un corolar: atitzatzi pe Tesalieni shi vetzi vedea shi mai mult slabiciunea lui Filip.” (DEMOSTENE Filipica a IIa) Acest argument slujeshte k un fel de tranzitzie pentru a doua parte a tratarii in care Demostene dupa ce a aratat iluzoria putere a lui Filip vrea so infatzisheze in mod special demonstrind slabiciunea armatei lui.