confirmare sf [At: (a. 1774) URICARIUL I 172 / Pl: ~mari / E: confirma] 1 Definitivare a cuiva intro situatzie. 2 Atestare. 3 (Jur) Intarire a unei sentintze. 4 (Ibrc) Oficiere a ritualului confirmatziei (5). 5 (Jur) Renuntzare la dreptul de a cere anularea unui act juridic. 6 (Spt) Incadrare intrun barem.