SANCTZIÚNE s.f. (Jur.) 1. Faptul de a sanctziona; sanctzionare; confirmare intarire a unui act de catre o autoritate superioara celei care la efectuat. ♦ Aprobare intarire confirmare. 2. Pedeapsa osanda. ♦ (In dreptul internatzional) Sistem de masuri cu caracter de pedeapsa luate contra partzii care nu respecta obligatziile asumate printro conventzie. [Cf. fr. sanction lat. sanctio].