reazem sm [At: PSALT. 204 / V: ~zim raz~ razam razim (inv) razima sf / Pl: ~e (inv) ~uri / E: pvb rezema] 1 Dispozitiv care asigura sprijinirea unui corp de alt corp Si: rezematoare. 2 (Mec; is) Punct de ~ Punct fix in jurul caruia fortza shi rezistentza tind sa ajunga in echilibru. 3 Parte a unui sistem tehnic prin care se face legatura intre doua corpuri shi care impune anumite restrictzii deplasarii relative a acestora. 45 (Rar) Balustrada (12). 6 Parte a razboiului de tzesut formata din cele doua talpi orizontale care se sprijina celelalte partzi ale acestuia. 7 Sprijin. 8 (Ccr) Persoana care ajuta Si: ocrotitor sprijinitor.

REÁZEM reazeme s. n. (SHi in formele reazim razem reazam) 1. Obiect corp stabil de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezematoare. Femeia a adormit... bijbiind in gol cu mina infrigurata dupa un reazim. POPA V. 318. ♦ Balustrada. (Atestat in forma razam) Scutura din cap batu cu mina pe razamul scarii. DELAVRANCEA la TDRG. ◊ (Mec.) Punct de reazem = punct fix in jurul caruia fortza shi rezistentza tind sa ajunga in echilibru. 2. Fig. Sprijin ajutor ocrotire. Toata fiintza cea simtzitoare Cata un reazem mingiietor. ALECSANDRI P. II 133. In el Apolon afla a slavei sale razem. NEGRUZZI S. II 176. Trist lucru este sa nu aiba cineva alt reazim decit meritele parintzilor. BOLLIAC O. 262. Cineshi cata reazam afara din popor Se reazema peo umbra de nour trecator. ALECSANDRI T. II 169. ♦ Motiv temei. SHtergetzi ochii nu mai plinge!... A fost crudanvinuirea A fost cruda shi nedreapta fara razem fara fond. EMINESCU O. I 30. 3. Parte a unui sistem tehnic prin care se face legatura intre doua solide shi care impune anumite restrictzii deplasarilor relative ale acestora. Reazem simplu. Reazem cilindric. Variante: rázam (SLAVICI N. II 212) rázem rázim (BENIUC V. 9 ARDELEANU D. 177) reázam (BALCESCU O. I 24) reázim s. n.

REÁZEM ~e n. 1) Obiect care asigura sprijinirea unui corp. ◊ Punct de ~ loc de contact dintre doua corpuri solide unde se exercita fortze de actziune shi reactziune. 2) fig. Sustzinere materiala sau morala; ajutor; sprijin. ~ la batranetze. 3) tehn. Legatura intre doua elemente ale unui sistem tehnic. /v. a (se) rezema

1) reázem n. pl. rezeme (lat. *rĕmĕdium accentuat rémedium pin reducerea luĭ dium la o singura silaba de unde pin met. s’a facut *reamez apoĭ reazem k shi la verbu rezem pe cind in primez 1 derivat tot din mĕdium mijloc accentu a ramas pe rad. V. mez). Sprijin proptea lucru pus supt altu k sal sustzie. Fig. Protectziune sprijin: a avea un reazem in nenorocire. Mec. Punct de reazem punct fix in prejuru caruĭa puterea shi rezistentza tind sa se puĭe in echilibru. In est rázam pl. ame.

razam sn vz reazem

razem sn vz reazem

razim sn vz rezem

reazam sm vz reazem

reazim sm vz reazem

RÁZEM s. n. v. reazem.

razim n. V. reazim.

reazim (razim) n. 1. proptea sprijin; 2. fig. protectziune: bizuinduse pe reazimul lor ostashesc OD. [Origina necunoscuta].

rázam razam V. reazem rezem.

reázem s. n. pl. reázeme

reázem s. n. pl. reázeme

reazem (subst.) pl. reazeme

reazim me.

REÁZEM s. 1. v. proptea. 2. (TEHN.) rezematoare sprijin. (O piesa care serveshte k ~.) 3. v. ajutor.

REÁZEM s. v. aparator balustrada mana curenta ocrotitor parapet parmaclac pat palimar protector rampa rezematoare sprijin sprijinitor sustzinator.

REAZEM s. 1. pop proptea sprijin sustzinere (rar) sprijinitoare (pop.) poprea (reg.) pripoana propta propteala proptish shpraitz (prin Munt. shi Olt.) papainog (Transilv.) shosh (inv.) rezematura sprijineala sprijoana. (~ pentru consolidarea gardului.) 2. (TEHN.) rezematoare sprijin. (O piesa care serveshte k ~.) 3. ajutor sprijin sprijinitor (fig.) toiag. (Ea era ~ batrinetzelor lui.)

reazem s. v. APARATOR. BALUSTRADA. MINA CURENTA. OCROTITOR. PARAPET. PARMACLIC. PAT. PALIMAR. PROTECTOR. RAMPA. REZEMATOARE. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSTZINATOR.