proptea sf [At: ANON. CAR. / V: proft~, ~pea, (reg) ~eauă, ~euă / Pl: ~ele, (rar) ~eli / E: drr propteală] 1 Lemn, stâlp, bară etc. cu care se sprijină un gard, un zid, un pom etc. Si: (pop) poprea, (reg) prijin, proptă (1), propteală (4). 2 (Pop; îs) ~ua (~eala) gardului Persoană leneșă și urâtă. 3 (Îas) Copil nelegitim. 4 (Îvr; lpl) Gard. 5 (Reg) Piedică la car, la căruță. 6 (Înv; fig) Favoare nemeritată Si: sprijin. 7 (Pex) Persoană care acordă cuiva un sprijin neprincipial. 8 (Reg; fig; fam) Lovitură de pumn. 9 (Înv; îf propteală) Rezemare.

PROPTEÁ, proptele, s. f. 1. Lemn, stîlp, par, scîndură care se pune pentru a sprijini un gard, o poartă, un zid etc. Știu că numai zidurile șubrede au proptele... Și gardurile vechi pe care, fără proptele, le-ar trînti vîntul. STANCU, D. 290. Cum ajunseră, descălecară... voind să lege căpăstrul calului de propteaua porții. ISPIRESCU, L. 390. Proptele și mănunchi de tufiș, legați cu frînghii, sprijină și întăresc taracii. ODOBESCU, S. III 109. ◊ Expr. (Popular) Propteaua gardului = persoană foarte leneșă. Bată-te crucea de naș Cum naiba mă înșelași Și cu cin’ mă-cununași! Cu toanta din Făgăraș, Cu urîta satului, Cu propteaua gardului. TEODORESCU, P. P. 334. 2. Fig. (La pl., cu valoare de sg.) Sprijin, protecție nemeritată; p. ext. persoană care dă cuiva un sprijin nemeritat. V. intervenție. Dar oameni cu proptele! Nu știu cum vine asta... – Ce sînt proptelele? Rude la Ierusalim, băiete... STANCU, D. 290. ◊ Expr. A avea proptele = a se bucura de protecție nemeritată, a fi protejat. – Pl. și: propteli. - Variantă: propeá s. f.

PROPTEÁ ~éle f. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină, provizoriu, ceva (ca să nu se prăvălească). 2) fig. mai ales la pl. Susținere nemeritată (acordată cuiva). 3) fig. Persoană care acordă asemenea susținere. /v. a propti

proptea f. 1. ceeace sprijină ceva și lucrul de care se sprijină; 2. fig. sprijin, protecțiune. [Tras din proptì].

proptéa f., pl. ele (d. proptesc). Vest. Lucru care sprijină (de ex., o prăjină la o ramură prea încărcată de poame ca să nu se frîngă). Fig. Ajutor, protecțiune: a ajunge departe cu proptelele partiduluĭ. Iron. Proptele la fălcĭ, pumnĭ, ghĭonturĭ (V. proțăpesc). – În est propea (d. propesc). Vechĭ poprea, podprea.

proftea sf vz proptea

propea² sf vz proptea

propteauă sf vz proptea

propteuă^[1] sf vz proptea corectată

PROPEÁ¹ s. f. v. proptea.

popreá, V. proptea.

propeá, V. proptea.

propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle, art. proptélele

propteá s. f., art. propteáua, g.-d. art. proptélei; pl. proptéle

proptea

PROPTEÁ s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineălă, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

PROPTEÁ s. v. prăjină.

PROPTEA s. pop, reazem, sprijin, susținere, (rar) sprijinitoare, (pop.) poprea, (reg.) pripoană, proptă, propteală, proptiș, șpraiț, (prin Munt. și Olt.) papainog, (Transilv.) șoș, (înv.) rezemătură, sprijineală, sprijoană. (~ pentru consolidarea gardului.)

proptea s. v. PRĂJINĂ.

proptea, proptele s. f. relație influentă