PROPTEÁ proptele s. f. Lemn stalp par bara scandura etc. cu care se sprijina un gard un zid un pom etc.; propta. ◊ Expr. (Pop.) Propteaua gardului = persoana lenesha. ♦ Fig. Sprijin protectzie (nemeritata); p. ext. persoana care da cuiva un sprijin (nemeritat). Din propteala (derivat regresiv).