1) reázem n. pl. rezeme (lat. *rĕmĕdium accentuat rémedium pin reducerea luĭ dium la o singura silaba de unde pin met. s’a facut *reamez apoĭ reazem k shi la verbu rezem pe cind in primez 1 derivat tot din mĕdium mijloc accentu a ramas pe rad. V. mez). Sprijin proptea lucru pus supt altu k sal sustzie. Fig. Protectziune sprijin: a avea un reazem in nenorocire. Mec. Punct de reazem punct fix in prejuru caruĭa puterea shi rezistentza tind sa se puĭe in echilibru. In est rázam pl. ame.