razor¹ sn [At: (a. 1575) BRAESCU M. 32 / V: (irg) ~oara sf roz~ (reg) ~ol rozol ~zvor / S shi: rasor / Pl: ~oare / E: bg разор] 1 Fashie ingusta de pamant nearat sau brazda adanca servind de obicei k hotar intre doua ogoare Si: hat¹ (1). 2 Coama de pamant formata din doua brazde alaturate cand aratura se incepe de la mijlocul ogorului. 3 (Reg) SHantz facut prin holda k sa se scurga apa. 4 Portziune de pamant mai ridicata shi nearata dea lungul unui drum sau al unui shantz Si: poteca. 5 Loc arabil sau arat Si: ogor. 6 Strat de flori sau de legume. 7 (Irg) Fashie ingusta shi lunga de pamant servind adesea k unitate de masura. 8 (Prc) SHir (de vitza de vie). 9 (Prc) Distantza intre shiruri.

RAZÓR¹ razoare s. n. 1. Fishie ingusta de pamint nearat val de pamint (construit de oameni) servind drept hotar intre doua ogoare; hat. Sa aram paminturile laolalta cishtigind razoarele sa muncim cu rinduiala. SADOVEANU P. M. 201. Locurile despartzite prin coamele razoarelor pareau k se invirtesc alunecind repede in urma trenului. SANDUALDEA D. N. 255. Stetea frumoasa peun razor; Voinicul linga ea devale Sai scoata spinul din picior. COSHBUC P. I 181. 2. Loc arat; ogor cimp. Fugea dea razna pe razoare. COSHBUC P. I 242. Alunecind de la o muchie a shoselei la alta k o coasa ascutzita intrun razor de finetze. ODOBESCU S. I 377. Pentru ochi k sfintul soare Umblu noaptea pe razoare. JARNÍKBIRSEANU D. 18. ◊ Fig. Porninduma atzi vorbi despre vinatoare ma vaz fara veste pribegind pe razoarele literaturei. ODOBESCU S. III 12. 3. Strat (de flori sau de legume). Strabatura curtea cu pietrish shi razoare acoperite cu zapada murdara. DUMITRIU B. F. 91. Cu toate k ziua fusese foarte calda aci intre copaci shi razoarele de flori era racoare. CAMIL PETRESCU N. 157. Razoarele de flori rinduite pe trepte ishi amestecau miresmele. ANGHELIOSIF C. L. 15. 4. Cararuie (intro gradina). Gradina are bolta de vitza razoare ashternute cu nisip straturi de trandafiri. SLAVICI N. I 251.

RAZÓR ~oáre n. pop. 1) Fashie ingusta de pamant nelucrat care desparte localitatzi sau terenuri de pamant; hotar; hat. 2) Fashie ingusta de pamant mai ridicata care se seamana legume sau flori; strat; vatra. 3) pop. Loc de pe un teren arat unde se alatura ultimele doua brazde trase in sens opus. /<bulg. razor

razor n. 1. locul pe unde se trage ultima brazda (pentru scursul apelor sau k hotar intre semanaturi); 2. brazditza de iarba pe marginea stratului cu flori. [Serb. RAZOR brazda].

1) razór n. pl. oare (sirb. razor brazda. V. ralitza). Vest. Rastav hat carare maĭ mare intre semanaturĭ saŭ plantatziunĭ. Brazda aratura (strat) de florĭ saŭ de legume: razoare de florĭ (ChN. 1 86 shi 107; 2 10) urme de araturĭ saŭ „razoare” (Vilsan CL. 1924 518). Est. Loc acoperit de maracinĭ sh. a. ramas nearat intr’un ogor. SHi rozor. In Fc. shi razol pl. oale.

razór s. n. pl. razoáre

razór (hat ogor cararuie arc de trasura drug de metal) s. n. pl. razoáre

razor zoare.

RAZÓR s. v. aratura camp ogor tzarina.

RAZÓR s. 1. v. hat. 2. brazda strat (rar) postata (inv. shi reg.) tabla. (~ de flori de legume.)

RAZOR s. 1. hat hotar (reg.) calushire dorjinca forgasha hashpor mejda mejdina meshghie slog (Transilv.) meta miezuina. (~ intre doua ogoare.) 2. brazda strat (rar) postata (inv. shi reg.) tabla. (~ de flori de legume.)

razor s. v. ARATURA. CIMP. OGOR. TZARINA.

razór (razoáre) s. f. 1. Hotar hat. 2. Cararuie intre doua ogoare. 3. Loc arabil ogor cu forma regulata shi delimitat de carari. 4. (Inv.) Teren adaptat pentru o moara de apa. Var. rozor. Bg. sb. razor (Miklosich Slaw. Elem. 42; Cihac II 311; Conev 68) din sl. razorati „a ara” cf. ceh. rozor pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea Dacor. I 496) este improbabila. Der. razori vb. (a face razor; a despartzi a separa; a marca).

razór razoare s.n. Carare poteca servind drept hotar intre doua ogoare; mejda (ALRRM 1971: 413). ♦ (top.) Razoare localitate apartzinatoare de orashul Tg. Lapush. ♦ (onom.) Razor nume de familie in Maramuresh. Din bg. srb. razor „brazda” (Miklosich Cihac Conev cf. DER; DEX MDA) < sl. razorati „a ara” (DER).

razór oare s.n. Carare poteca servind drept hotar intre doua ogoare; mejda (ALR 1971: 413). Sl. razor din sl. razorati „a ara” (DER).

RAZOARE padure in apropiere de orashul Marasheshti unde la 6/19 aug. 1917 armata romana a zdrobit ultimul efort al armatei germane de a strapunge frontul armatei romane („Batalia de la Marasheshti”). In lupta de la R. a cazut eroic in fruntea companiei sale capitanul Grigore Ignat.