razór (razoáre) s. f. 1. Hotar hat. 2. Cararuie intre doua ogoare. 3. Loc arabil ogor cu forma regulata shi delimitat de carari. 4. (Inv.) Teren adaptat pentru o moara de apa. Var. rozor. Bg. sb. razor (Miklosich Slaw. Elem. 42; Cihac II 311; Conev 68) din sl. razorati „a ara” cf. ceh. rozor pol. rozora. Der. din lat. radiolus (Giuglea Dacor. I 496) este improbabila. Der. razori vb. (a face razor; a despartzi a separa; a marca).