hat¹ sn [At: (a. 1723) URICARIUL XXIV 434/1 / Pl: ~uri / E: ucr хат] 1 (Inv) Fashie ingusta de pamant nelucrat servind drept hotar shi poteca intre doua terenuri agricole apartzinand unor gospodarii diferite Si: (reg) calushire dorjica forgasha hashpor (2) hotar meja mejdina mezuina razor. 2 (Ivp) Camp nelucrat Si: parloaga tzelina. 3 Hotar. 4 (Ie) A fi intrun ~ cu cineva A fi vecin cu cineva. 5 (Ila) Din ~ Vecin. 6 (D. femei; ie) A umbla ~urile A duce o viatza desfranata. 7 (Ie) A nu ieshi la ~ (cu cineva) A nu ajunge la un acord (cu cineva). 8 (Reg) Albie (minora) a unei ape curgatoare Cf matca.

hat² sn [At: M. COSTIN O. I 223 / V: ~at / Pl: ~uri / E: tc hatt] (Tci) Hatisherif.

HAT haturi s. n. 1. Fishie ingusta de pamint nearat care desparte doua ogoare; hotar razor. Rasarise pina la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi parea ceva mai firava cu verdele mai shters. MIHALE O. 436. La intiia intorsatura plugurile mushcara din hat toate deodata. CAMILAR TEM. 330. ◊ Loc. adv. (Popular) Intrun hat (sau hat in hat) cu cineva = situat alaturi marginash vecin cu cineva. 2. Cimp nelucrat; pirloaga tzelina. Se tolanira intro margine a drumului intrun hat cu dudau mare. SHEZ. VII 26. 3. Fig. Piedica obstacol. Oamenii nehotaritzi cari umbla pipaind se poticnesc de toate haturile vietzii. RUSSO O. 133.

HAT ~uri n. 1) Fashie ingusta de pamant nearat lasata drept hotar intre doua ogoare; razor. ◊ A fi intrun ~ (sau ~ in ~) cu cineva a fi vecin cu cineva. 2) Teren arabil nelucrat; parloaga. /<turc. had

hat m. armasar cal mai ales dobrogean (numai in cantecele populare): cu trei hate la coshare pushi dela Vinerea mare pe grauntze shi pe sare POP. [Vechiurom. at = turc. AT].

hat n. 1. Mold. fashie de pamant nearat care serva de hotar intre moshii: hatul e marginea ogorului pe unde se trage cea dintai brazda in opozitziune cu razor locul pe unde se trage cea din urma brazda; 2. carare pe hat: Trasnea dormia pe hat CR. [Turc. HAD hotar].

1) hat m. V. at.

2) hat n. pl. urĭ (nu d. turc. ar. hadd hotar nicĭ d. ung. hát spinare ci d. rut. hatĭ [gatĭ] zagaz dial. hat padurice ung. gát zagaz ruda cu germ. gasse ulicĭoara engl. gate bariera. V. hatie haĭt 1 zahata zagaz). Mold. Trans. Rastav razor mejdina carare lata intre semanaturĭ saŭ viĭ: o vie hat in hat cu alta.

3) hat n. pl. urĭ (turc. [d. ar.] hatt. V. hatihumaĭum hatisherif). Vechĭ. Rar. Ordin din cancelaria sultanuluĭ. V. firman iradea.

hattrick s. n. (sport) Performantza unui jucator de fotbal sau hochei pe gheatza de a inscrie trei goluri consecutive in acelashi meci ◊ „C. prin al sau hattrick sa desprins spectaculos in cursa golgeterilor [...]” Sapt. 20 IV 84 p. 8 [pron. hét tric] (din engl. hattrick; DN3)

at shi hat m. (turc. at cal; bg. at hat armasar. V. bahmet). L. V. Cal bun saŭ armasar. Azĭ. Olt. Serbia (hat): imparatu incaleca pe hatu luĭ (N. Pl. Ceaur 82). In P. P. hata pl. e ĭapa. SHi hatoáĭk pl. e (Aricescu 43).

hat s. n. pl. háturi

hat s. n. pl. háturi

HAT s. hotar razor (reg.) calushire dorjinca forgasha hashpor mejda mejdina meshghie slog (Transilv.) meta miezuina. (~ intre doua ogoare.)

HAT s. v. paragina parloaga tzelina.

HAT s. hotar razor (reg.) calushire dorjinca forgasha hashpor mejda mejdina meshghie slog (Transilv.) meta miezuina. (~ intre doua ogoare.)

hat s. v. PARAGINA. PIRLOAGA. TZELINA.

hat (háturi) s. n. 1. Razor hotar. 2. Cimp nelucrat pirloaga. Var. hatie. Rut. hat „dig” (DAR; Scriban) datorita formei specifice a hatului. Dupa Moldovan 425; din tc. hatt „linie”. Der. hatash s. m. (vecin); hatui vb. (a fixa limite a delimita; a fi vecini); hait s. n. (Mold. dig) a carui der. nu este clara; hati vb. (Bucov. a zavori; a ingramadi) din rut. hatyty „a face dig”.

hat (háturi) s. n. Ordin decret al sultanului. Tc. hat (SHeineanu II 211; Lokotsch 843). Inv. k shi comp. hatihumaium s. n. (decret imperial) din tc. hati humayun shi hatisherif s. n. (decret) din tc. hati sherif „ordin sacru”.

hat² háturi s.n. (inv.) ordin sau decret ieshit din cancelaria Sultanului; firman iradea.

hat³ hatzi (hazi) s.m. (inv.) 1. taur. 2. cal dobrogean; armasar.

hat haturi s.n. 1. Fashie ingusta de teren nearat care desparte doua ogoare; mejda razor. 2. Coama araturii. 3. Vad trecere de apa; trecatoare; shar. Cf. ucr. hat „zagaz; dig” (Scriban; DA cf. DER; DEX MDA).

hat uri s.n. 1. Fashie ingusta de teren nearat care desparte doua ogoare; mejda razor. 2. Coama araturii. 3. Vad trecere de apa; trecatoare; shar. Cf. ucr. hat „zagaz; dig” (DEX DER).

highhat (cuv. engl.) v. talgere.