HAT haturi s. n. 1. Fishie ingusta de pamint nearat care desparte doua ogoare; hotar razor. Rasarise pina la ultimul bob. Numai pe liniile fostelor haturi parea ceva mai firava cu verdele mai shters. MIHALE O. 436. La intiia intorsatura plugurile mushcara din hat toate deodata. CAMILAR TEM. 330. ◊ Loc. adv. (Popular) Intrun hat (sau hat in hat) cu cineva = situat alaturi marginash vecin cu cineva. 2. Cimp nelucrat; pirloaga tzelina. Se tolanira intro margine a drumului intrun hat cu dudau mare. SHEZ. VII 26. 3. Fig. Piedica obstacol. Oamenii nehotaritzi cari umbla pipaind se poticnesc de toate haturile vietzii. RUSSO O. 133.