PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat necultivat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil necultivat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, sb. parlog.

pârloagă sf [At: PRAV. 10 / V: ~og sn, (îvr) prilog sn (reg) parloacă, parlog sn, păr~, părlog sn, pirlog sn, prâlog sn, pril~ / Pl: ~age, (rar) ~ogi / E: bg прелог, srb prelog, parlog, mg parlag] 1-2 Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în vederea refacerii fertilității solului (și folosit în această perioadă ca pășune) Si: ogor, (pop) moină¹, (reg) morogan, moruncă, nadaz, noroi¹, obleagă, rât, țelină, toloacă. 3 (Ban; Trs; îf prâlog, prilog) Hotar care desparte două ogoare, două proprietăți. 4 (Lpl; lsg; csc) Ierburi, buruieni crescute pe o pârloagă (1). 5 (Pex) Ierburi cosite de pe un asemenea loc. 6 (Reg) Loc de pe care a fost cosit fânul Si: cositură. 7 (Reg; îf pârlog) Loc unde s-a tăiat pădurea.

PÂRLOÁGĂ, pârloage, s. f. Teren arabil lăsat nelucrat unul sau mai mulți ani, pentru refacerea fertilității lui. ♦ (Colectiv) Ierburi crescute pe un teren arabil nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. – Din bg. prelog, scr. parlog.

PÂRLOÁGĂ ~ge f. Teren arabil lăsat special necultivat (timp de un an sau doi) pentru a-i spori fertilitatea; țelină. [G.-D. pârloagei] /<bulg. prelog, sb. parlog

pârlog sn vz pârloagă

prâlog sn vz pârloagă

priloagă sf vz pârloagă

prilog sn vz pârloagă

PÎRLOÁGĂ, pîrloage, s. f. Loc de arătură lăsat necultivat. Era într-o după-amiază de toamnă, vîntul susura în pîrloage, funingei treceau prin lumina asfințitului. SADOVEANU, L. 7. O... oaie, care umblă prin pîrloage. HOGAȘ, H. 82. Ia-mi tu calul de dîrlog Și-l poartă prin busuioc Și-l întoarce Prin vîzdoage, C-am umblat multe pîrloage. SEVASTOS, C. 195. ♦ Iarba și buruienile crescute pe un Ioc rămas nelucrat; p. ext. brazda cosită de pe un asemenea loc. Pîrloagele crescuseră mai înalte decît pomușoara. D. ZAMFIRESCU, la CADE. Trăsei două-trei pîrloage, Foamea la pămînt mă trage. ALECSANDRI, P. P. 259. – Variante: priloágă s. f., prilóg s. n.

PRILOÁGĂ s. f. v. pîrloagă.

PRILÓG s. n. v. pîrloagă.

pârlog n. pământ rămas nearat un an sau doi. [Slav. PRĬELOGŬ].

pîrlóg și (vechĭ, azĭ Trans.) prilóg n., pl. oage (vsl. prĭe-logŭ, schimbare, d. prĭeložiti, a schimba; nsl. prĭelog. cr. perlog, rus. perelóg și prelóg, letic pâr-lags, pîrloagă. V. dîr-, po-, pot-, răz- și ză-log, oblojesc, paragină). Loc de arătură lăsat în părăsire saŭ în repaus un an orĭ maĭ mulțĭ: pîrlogu (confundat cu țelină) neatins de plug (ChN. 1, 17). Ĭarba (saŭ buruĭenele) de pe acest loc, chear cosită și strînsă ca nutreț p. oĭ: li se daŭ cocenĭ și pîrloagă (R. S. în GrS. 6, 44). – În est pîrloagă (din pl. luĭ pîrlog), în Bucov. priloagă, în Olt. pirloagă, f., pl. e. V. împirlogesc și prosie.

prilóg, V. pîrlog.

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pârloágă s. f., g.-d. art. pârloágei; pl. pârloáge

pîrloagă

PÂRLOÁGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rât, toloacă. (Pământul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. v. paragină.

PÂRLOÁGĂ s. v. curătură.

PÎRLOAGĂ s. 1. ogor, (pop.) moină, (reg.) mejdină, morhoancă, morogan, moruncă, nadaz, năvăloacă, noroi, obleagă, orpie, rît, toloacă. (Pămîntul arabil temporar nelucrat se numește ~.) 2. bălărie, ogor. (Locul plin de buruieni se numește ~.) 3. paragină, țelină, (pop.) părăgineală, (înv. și reg.) ogor, (reg.) hat, părăginitură. (Pămîntul a ajuns o ~.)

pîrloagă s. v. CURĂTURĂ.

pîrlóg (-oáge), s. n. – Țarină, ogor negru. – Var. pîrloagă, Trans., prilog, Olt. priloagă. Megl. părloagă. Sl. prĕlogu „schimb” (Cihac, II, 246; Conev 41), cf. sb. prijelog, slov. prêlog, mag. parlag. – Der. împîrlogi, vb. (a lăsa ogor negru).

pârlóg, pârloáge, s.n. (reg.) loc nearat unul sau doi ani, pe care cresc ierburi; pârloagă, moină, obleagă, toloacă, rât, morogan, moruncă, nadaz, țelină.