optziuni
  • info

14 definitzii pentru aratura

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

ARATÚRA araturi s. f. 1. Actziunea de a ara; arat1. 2. Pamant arat. Ara + suf. atura.

aratúra sf [At: (a. 1579) ap. HEM 1476 / Pl: ~ri / E: lat aratura] 1 Munca aratului1 (1). 23 (Is) Loc de ~ Teren arabil (12). 4 (Rar) Recolta de pe un loc arat2 shi semanat. 5 Camp cultivat Si: ogor tzarina. 6 Timpul aratului1 (1).

ARATÚRA araturi s. f. 1. Actziunea de a ara; arat1. 2. Pamant arat. Ara + suf. atura.

ARATÚRA araturi s. f. 1. Actziunea de a ar a de a lucra pamintul; arat. Dezmirishtitul shi aratura adinca de toamna sint lucrarile de baza ale pamintului fara de care nu se poate obtzine o recolta bogata. SCINTEIA 1953 nr. 2714. Asta i trezea amintiri nedeslushite de la alte araturi shi omul simtzea o placere carel facea sa stringa pumnii pe lemnul lucios rotund al coarnelor plugului. DUMITRIU V. L. 7. Trebuie sa munceshti la aratura cimpului. ISPIRESCU U. 24. Fie neico citzi or vrea K tot nus k dumneata Nici la stat nici la faptura Nici la joc nici laratura. HODOSH P. P. 81. 2. Pamint arat tzarina. Calcau mai mult prin aratura decit prin mijlocul shoselei. PAS L. I 34. TZaranii au impinzit cimpul shi araturile de toamna. SAHIA N. 27. Boii mergeau iute iute dar lasasera drumul matze shi o luasera acum prin aratura. SANDUALDEA U. P. 214. De venea apa mare araturile lui le ineca. ISPIRESCU L. 206.

ARATÚRA araturi s. f. 1. Actziunea de a ara; arat. 2. Pamant arat; ogor tzarina. Lat. aratura.

ARATÚRA ~i f. 1) v. A ARA. ~ de toamna. 2) Pamant arat. /a ara + suf. ~atura

aratura f. 1. pamantul arat; 2. aratul campului. [Lat. ARATURA].

aratúra f. pl. ĭ. Felu de a ara. Loc arat: un sat intre araturĭ.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

aratúra s. f. g.d. art. aratúrii; pl. aratúri

aratúra s. f. g.d. art. aratúrii; pl. aratúri

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

ARATÚRA s. 1. arare arat plug plugarie plugarit (rar) plugarire. (Na ieshit azi la ~.) 2. (concr.) ogor tzarina (pop.) razor (reg.) plan. (~ este terenul arat.)

ARATURA s. 1. arare arat plug plugarie plugarit (rar) plugarire. (Na ieshit azi la ~.) 2. ogor tzarina (pop.) razor (reg.) plan. (~ este terenul arat.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

aratúra (aratúri) s. f. Arat actziunea shi rezultatul lui a ara. Lat. arātūra (Pushcariu 110; REW 602 a; DAR); cf. it. aratura v. fr. areüre cat. sp. port. aradura. Cf. ara.

Dictzionare de argou

Explica doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a o lua pe aratura / pe campii / pe mirishte expr. (iron.) a devia de la subiectul unei discutzii.

Intrare: aratura
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aratura
  • aratura
plural
  • araturi
  • araturile
genitiv-dativ singular
  • araturi
  • araturii
plural
  • araturi
  • araturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

aratura, araturisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a ara; arat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: arat
    • format_quote Dezmirishtitul shi aratura adinca de toamna sint lucrarile de baza ale pamintului fara de care nu se poate obtzine o recolta bogata. SCINTEIA 1953 nr. 2714. DLRLC
    • format_quote Asta i trezea amintiri nedeslushite de la alte araturi shi omul simtzea o placere carel facea sa stringa pumnii pe lemnul lucios rotund al coarnelor plugului. DUMITRIU V. L. 7. DLRLC
    • format_quote Trebuie sa munceshti la aratura cimpului. ISPIRESCU U. 24. DLRLC
    • format_quote Fie neico citzi or vrea K tot nus k dumneata Nici la stat nici la faptura Nici la joc nici laratura. HODOSH P. P. 81. DLRLC
  • 2. Pamant arat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ogor tzarina
    • format_quote Calcau mai mult prin aratura decit prin mijlocul shoselei. PAS L. I 34. DLRLC
    • format_quote TZaranii au impinzit cimpul shi araturile de toamna. SAHIA N. 27. DLRLC
    • format_quote Boii mergeau iute iute dar lasasera drumul mare shi o luasera acum prin aratura. SANDUALDEA U. P. 214. DLRLC
    • format_quote De venea apa mare araturile lui le ineca. ISPIRESCU L. 206. DLRLC
etimologie:
  • Ara + sufix atura. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.