17 definitzii pentru racai
din care- explicative (10)
- morfologice (4)
- relatzionale (2)
- etimologice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
RACAÍ racai vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni a scurma (pamantul) cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(l) racai (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gandul k trebuie sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelish un strat. Formatzie onomatopeica.
racai1 vt [At: PANN P. V. I 129 / V: (ivr) ~ki / Pzi: racai / E: fo] 1 (D. pasari sau animale) A scurma pamantul cu ghearele sau cu labele. 2 (D. oameni) A zgaria cu unghiile (sau cu ajutorul unui instrument) Si: (reg) a racalui (4). 3 (Fig; d. stari sufleteshti ganduri etc.) A framanta (10). 4 (Ie) Ai ~ (cuiva) inima A chinui pe cineva un gand un sentiment etc. 5 (Ie) A(l) ~ (pe cineva) la inima A nelinishti. 6 (Reg) A rascoli focul jaraticul pentru al inviora Si: a zgandari. 7 (Reg) A scarpina. 8 A indeparta prin radere un invelish un strat Si: a razui.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
racai2 v vz carai
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
racai3 v vz harcai
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
racai4 v vz ragai1
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
RACAÍ racai vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(l) racai (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gandul k trebuie sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelish un strat. Formatzie onomatopeica.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
A RACAÍ racai tranz. (pamant paie gunoi etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. ◊ Al ~ (pe cineva) la inima a roade (pe cineva) un gand o parere de rau o grija. / Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RICIÍ rícii vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scurma sau a scormoni (pamintul) cu ghearele sau cu labele. Lighioana incepu sa riciie tzarina cu labele. ODOBESCU S. III 184. ◊ Expr. A ricii (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gindul k trebuia sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ◊ Intranz. Cinii neintrerupt se preumblau in giurul... fintinii riciind cu picioarele in pamint. RETEGANUL P. IV 46. Gaina riciie cu picioarele. PANN P. V. I 129. Vija mirosea... SHiundemi latra SHi tot riciia Piatra dezgropa. TEODORESCU P. P. 417. ♦ (Despre oameni) A zgiria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. Il vazu pe batrin agitat; cu degetele descarnate facea sfortzari riciind plapoma. BART E. 344. Riciie cu batzul... pamintul dinaintea lui. BRATESCUVOINESHTI F. 11. Ideea ce turbura pe oarecari amatori de antichitatzi k nau decit sa riciie pamintul k sa gaseasca obiecte de arta. BOLINTINEANU O. 306. ♦ A indeparta prin zgiriere un invelish un strat. Ricii mushchiul care ascunsese incuietoarea. GALACTION O. I 256. Ea riciie de pe zidurile monumentelor scoartza depusa. CARAGIALE N. S. 35.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ríciĭ shi ĭésc a í v. tr. (sirb. rkati a hircii a sforai. V. hirciĭ rigiĭ). Scurm scormonesc cu unghiile: gaina riciĭe pamintu. V. intr. Gaina riciĭe la gunoĭ. Fig. A te ricii ceva la inima la buzunar a nu avea linishte pina ce nu zicĭ orĭ nu facĭ orĭ nu cheltuĭeshtĭ a te roade a te scurma a avea mincarime. V. rim scurm.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
rígiĭ shi ĭésc a í v. intr. (vsl. rygati a rigii; bg. rignŭ sirb. rigati rus. rygátĭ ruda cu lat. *rúgere ructare [it. ruttare fr. roter] vgr. ereúgomai érygon vgerm. de sus itruchan precum shi cu riciĭ). Ĭes cu zgomot pe gura vorbind de gazurile din stomah cind aĭ mincat mult: mitocanu rigiĭe. SHi giriĭ. Vechĭ shi ricaĭ(esc) rigaĭ(esc). V. ghĭoraĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
racaí (a ~) vb. ind. prez. 3 racaie imperf. 3 sg. racaiá; conj. prez. 3 sa racaie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
racaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. racaie imperf. 3 sg. racaiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ricii (ind. prez. 1 sg. ricii 3 sg. shi pl. riciie)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
racaiu cae 3.
- sursa: IVO-III (1941)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
RACAÍ vb. 1. v. scurma. 2. a zgaria (pop.) a zgreptzana. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. v. zgandari. 4. a razui (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curatza.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
RICII vb. 1. a scormoni a scurma (rar) a scotoci (inv. pop. shi fam.) a scociori (inv. shi reg.) a scodoli a scorbeli (reg.) a racali a rashchia a scodormoli (prin Mold.) a ricalui (Transilv. shi Maram.) a scorni. (Gainile ~ pamintul.) 2. a zgiria (pop.) a zgreptzana. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. a (se) zgindari (pop.) a (se) scociori a (se) zadari (reg.) a (se) zgincili (Olt.) a (se) zgimai. (Nutzi mai ~ rana.) 4. a razui (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curatza.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ricií (racai racaít) vb. A scormoni a roade. Var. ricalui. Origine expresiva cf. sl. rkati „a sforai” (dupa Scriban sl. ar fi etimon pentru rom.) gr. ῥυϰαρίζω „a razui” fr. racler „a roade”. Der. din sl. ryti ryją „a scormoni” (Cihac II 312) nu pare posibila. Der. riciit (var. riciitura riciiala) s. n. (razuiala).
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
verb (VT343) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
racai, racaiverb
- 1. (Despre pasari sau animale) A scormoni a scurma (pamantul) cu ghearele sau cu labele. DEX '09 DLRLC
- Lighioana incepu sa riciie tzarina cu labele. ODOBESCU S. III 184. DLRLC
- Cinii neintrerupt se preumblau in giurul... fintinii riciind cu picioarele in pamint. RETEGANUL P. IV 46. DLRLC
- Gaina riciie cu picioarele. PANN P. V. I 129. DLRLC
- Vija mirosea... SHiundemi latra SHi tot riciia Piatra dezgropa. TEODORESCU P. P. 417. DLRLC
- 1.1. (Despre oameni) A zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zgaria
- Il vazu pe batrin agitat; cu degetele descarnate facea sfortzari riciind plapoma. BART E. 344. DLRLC
- Riciie cu batzul... pamintul dinaintea lui. BRATESCUVOINESHTI F. 11. DLRLC
- Ideea ce turbura pe oarecari amatori de antichitatzi k nau decit sa riciie pamintul k sa gaseasca obiecte de arta. BOLINTINEANU O. 306. DLRLC
-
- 1.2. A indeparta prin zgariere un invelish un strat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ricii mushchiul care ascunsese incuietoarea. GALACTION O. I 256. DLRLC
- Ea riciie de pe zidurile monumentelor scoartza depusa. CARAGIALE N. S. 35. DLRLC
-
- A(l) racai (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gandul k trebuie sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09