RACAÍ racai vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni a scurma (pamantul) cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(l) racai (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gandul k trebuie sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelish un strat. Formatzie onomatopeica.

racai¹ vt [At: PANN P. V. I 129 / V: (ivr) ~ki / Pzi: racai / E: fo] 1 (D. pasari sau animale) A scurma pamantul cu ghearele sau cu labele. 2 (D. oameni) A zgaria cu unghiile (sau cu ajutorul unui instrument) Si: (reg) a racalui (4). 3 (Fig; d. stari sufleteshti ganduri etc.) A framanta (10). 4 (Ie) Ai ~ (cuiva) inima A chinui pe cineva un gand un sentiment etc. 5 (Ie) A(l) ~ (pe cineva) la inima A nelinishti. 6 (Reg) A rascoli focul jaraticul pentru al inviora Si: a zgandari. 7 (Reg) A scarpina. 8 A indeparta prin radere un invelish un strat Si: a razui.

racai² v vz carai

racai³ v vz harcai

racai⁴ v vz ragai¹

RACAÍ racai vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scormoni a scurma cu ghearele sau cu labele; p. ext. (despre oameni) a zgaria ceva cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. ◊ Expr. A(l) racai (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gandul k trebuie sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ♦ A indeparta prin zgariere un invelish un strat. Formatzie onomatopeica.

A RACAÍ racai tranz. (pamant paie gunoi etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. ◊ Al ~ (pe cineva) la inima a roade (pe cineva) un gand o parere de rau o grija. / Onomat.

RICIÍ rícii vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scurma sau a scormoni (pamintul) cu ghearele sau cu labele. Lighioana incepu sa riciie tzarina cu labele. ODOBESCU S. III 184. ◊ Expr. A ricii (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gindul k trebuia sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ◊ Intranz. Cinii neintrerupt se preumblau in giurul... fintinii riciind cu picioarele in pamint. RETEGANUL P. IV 46. Gaina riciie cu picioarele. PANN P. V. I 129. Vija mirosea... SHiundemi latra SHi tot riciia Piatra dezgropa. TEODORESCU P. P. 417. ♦ (Despre oameni) A zgiria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. Il vazu pe batrin agitat; cu degetele descarnate facea sfortzari riciind plapoma. BART E. 344. Riciie cu batzul... pamintul dinaintea lui. BRATESCUVOINESHTI F. 11. Ideea ce turbura pe oarecari amatori de antichitatzi k nau decit sa riciie pamintul k sa gaseasca obiecte de arta. BOLINTINEANU O. 306. ♦ A indeparta prin zgiriere un invelish un strat. Ricii mushchiul care ascunsese incuietoarea. GALACTION O. I 256. Ea riciie de pe zidurile monumentelor scoartza depusa. CARAGIALE N. S. 35.

ríciĭ shi ĭésc a í v. tr. (sirb. rkati a hircii a sforai. V. hirciĭ rigiĭ). Scurm scormonesc cu unghiile: gaina riciĭe pamintu. V. intr. Gaina riciĭe la gunoĭ. Fig. A te ricii ceva la inima la buzunar a nu avea linishte pina ce nu zicĭ orĭ nu facĭ orĭ nu cheltuĭeshtĭ a te roade a te scurma a avea mincarime. V. rim scurm.

rígiĭ shi ĭésc a í v. intr. (vsl. rygati a rigii; bg. rignŭ sirb. rigati rus. rygátĭ ruda cu lat. *rúgere ructare [it. ruttare fr. roter] vgr. ereúgomai érygon vgerm. de sus itruchan precum shi cu riciĭ). Ĭes cu zgomot pe gura vorbind de gazurile din stomah cind aĭ mincat mult: mitocanu rigiĭe. SHi giriĭ. Vechĭ shi ricaĭ(esc) rigaĭ(esc). V. ghĭoraĭ.

racaí (a ~) vb. ind. prez. 3 racaie imperf. 3 sg. racaiá; conj. prez. 3 sa racaie

racaí vb. ind. shi conj. prez. 3 sg. shi pl. racaie imperf. 3 sg. racaiá

ricii (ind. prez. 1 sg. ricii 3 sg. shi pl. riciie)

racaiu cae 3.

RACAÍ vb. 1. v. scurma. 2. a zgaria (pop.) a zgreptzana. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. v. zgandari. 4. a razui (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curatza.)

RICII vb. 1. a scormoni a scurma (rar) a scotoci (inv. pop. shi fam.) a scociori (inv. shi reg.) a scodoli a scorbeli (reg.) a racali a rashchia a scodormoli (prin Mold.) a ricalui (Transilv. shi Maram.) a scorni. (Gainile ~ pamintul.) 2. a zgiria (pop.) a zgreptzana. (A ~ cu unghiile un obiect.) 3. a (se) zgindari (pop.) a (se) scociori a (se) zadari (reg.) a (se) zgincili (Olt.) a (se) zgimai. (Nutzi mai ~ rana.) 4. a razui (rar) a scobi. (~ pipa spre a o curatza.)

ricií (racai racaít) vb. A scormoni a roade. Var. ricalui. Origine expresiva cf. sl. rkati „a sforai” (dupa Scriban sl. ar fi etimon pentru rom.) gr. ῥυϰαρίζω „a razui” fr. racler „a roade”. Der. din sl. ryti ryją „a scormoni” (Cihac II 312) nu pare posibila. Der. riciit (var. riciitura riciiala) s. n. (razuiala).