RICIÍ rícii vb. IV. Tranz. (Despre pasari sau animale) A scurma sau a scormoni (pamintul) cu ghearele sau cu labele. Lighioana incepu sa riciie tzarina cu labele. ODOBESCU S. III 184. ◊ Expr. A ricii (pe cineva) la inima = al chinui pe cineva gindul k trebuia sa faca un lucru shi nu la facut sau k shtie un lucru care intereseaza pe altul shi nul spune. ◊ Intranz. Cinii neintrerupt se preumblau in giurul... fintinii riciind cu picioarele in pamint. RETEGANUL P. IV 46. Gaina riciie cu picioarele. PANN P. V. I 129. Vija mirosea... SHiundemi latra SHi tot riciia Piatra dezgropa. TEODORESCU P. P. 417. ♦ (Despre oameni) A zgiria cu unghiile sau cu ajutorul unui instrument. Il vazu pe batrin agitat; cu degetele descarnate facea sfortzari riciind plapoma. BART E. 344. Riciie cu batzul... pamintul dinaintea lui. BRATESCUVOINESHTI F. 11. Ideea ce turbura pe oarecari amatori de antichitatzi k nau decit sa riciie pamintul k sa gaseasca obiecte de arta. BOLINTINEANU O. 306. ♦ A indeparta prin zgiriere un invelish un strat. Ricii mushchiul care ascunsese incuietoarea. GALACTION O. I 256. Ea riciie de pe zidurile monumentelor scoartza depusa. CARAGIALE N. S. 35.