SCURMÁ scurm vb. I. Tranz. shi intranz. (Pop.) A rascoli la suprafatza pamantului (cu ratul cu ciocul cu ghearele cu o unealta etc.) pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufleteshte); a irita. Probabil lat. *excorrimare.

scurma [At: PSALT. 10 / V: (inv) ~rima (reg) scar~ scar~ scruma zgar~ zgur~ / Pzi: scurm / E: ns cf alb gërmoj zgërmis] 12 vt (Irg; c. i. gropi shantzuri excavatzii concavitatea unor constructzii etc.) A scormoni (12). 34 vti (C. i. pamant roci) A zgaria (superficial) cu ratul cu ciocul cu ghearele cu unghiile cu un instrument etc. pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura (mica) Si: (irg) a zgarmai (reg) scurmuzui (1) (pop) a sapa a racai. 5 vt (Reg; ie) A ~ (pe cineva) sherpii la burta Ai fi (foarte) foame. 6 vt (Irg; ie) A ~ (pe cineva) la inima A tulbura. 7 (Reg; ie) A ~ (pe cineva) paralele in punga A fi risipitor. 8 vt (Rar) A scormoni (11). 9 vt (Pex) A ara⁴. 10 vt (Reg; c. i. o rana o inflamatzie; if scarma) A zgandari. 11 vi (Ivp) A scormoni (6). 12 vt (Rar; c. i. praf nisip etc.) A rascoli. 13 vt (Fig; rar; d. oameni) A enerva (6). 14 vt (Fig) A scruta (2). 15 vt (Rar; c. i. oameni) A roade¹. 16 vt (Rar; c. i. oameni) A preocupa (chinuind sufleteshte) Si: a irita. 17 vi (Ivr) A unelti (impotriva cuiva).

SCURMÁ scurm vb. I. Tranz. shi intranz. (Pop.) A rascoli la suprafatza pamantului (cu ratul cu ciocul cu ghearele cu o unealta etc.) pentru a scoate ceva la iveala sau pentru a face o gaura. ♦ Tranz. Fig. A preocupa (chinuind sufleteshte); a irita. Probabil lat. excorrimare.

SCURMÁ scurm vb. I. Tranz. 1. A zgiria pamintul (cu piciorul cu botul cu o unealta) pentru a face o gaura sau pentru a cauta shi a scoate ceva la iveala; a ricii a scormoni. Cu capetele plouate caii scurmau pamintul shi sforaiau din cind in cind linishtitzi. DUMITRIU N. 151. Apareau zimbrii cu fruntea lata scurmind minios tzarina in copite shi napustinduse k o catapulta. C. PETRESCU A. 17. Caii varsa foc pe nara scurma tzarna shi necheaza. EFTIMIU I. 52. ◊ (Intro imagine poetica) Eu sint trimisul timpurilor noi Ieshit din rind cu cei ce scurma glia. BENIUC V. 86. ◊ Intranz. (De obicei cu determinari locale) Satul cu acoperishurile de stuh... cu porci negri scurmind pe sub ushi shi pe sub praguri se scufunda in noapte. CAMILAR N. I 324. O gaina alba anceput sa scurmen drum. D. BOTEZ P. O. 26. Auzi! gainile ei scurma in ograda mea shi ea numi da macar un ou! DUNAREANU N. 21. Cerbul... scurmind de trei ori cu piciorul in pamint se tologeshte jos pe pajishte. CREANGA P. 226. (Fig.) Ciocanul se auzea inabushit scurmind in munte. SADOVEANU O. VI 276. Creshten urma plugului ce scurma O brazda neagra. D. BOTEZ P. O. 26. 2. Fig. A irita a preocupa a chinui (rascolind ginduri sentimente). Rinduiala ce te munceshte te scurma. CONACHI P. 264.

A SCURMÁ scurm tranz. 1) (pamant paie gunoi etc.) A rascoli dand la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a racai. 2) fig. (despre ganduri griji etc.) A chinui sufleteshte; a nu lasa in pace. 3) fam. (persoane) A incerca de a submina rascolind trecutul cuiva (pentru a gasi lucruri compromitzatoare); a rama. /cf. lat. excorrimare

scurmà v. 1. a sapa cu unghiile ori cu botul vorbind de gaina sau de porc; 2. fig. a roade: ceva il scurma la inima; 3. a scruta: imi scurma fundul gandurilor. [Lat. *EXCONRIMARI].

scarma a vz scurma

scarma v vz scurma

scurima v vz scurma

zgarmai v vz zgarmai

zgarma v vz scurma

zgurma v vz scurma

scurm (est) shi scirm (vest) a á v. tr. (mai degraba d. curm 2 de cit d. lat. *excorrimari d. rimari a scormoni. V. rim). Scormonesc (rascolesc) pamintu cu unghiile (riciĭ) saŭ shi cu ritu (rim): gainile shi ciniĭ aŭ scurmat toata gradina. Fig. A te scurma ceva la inima in buzunar a nu te simtzi linishtit pina ce nutzĭ ushurezĭ sufletu sau buzunaru. In Olt. shi zgirmaĭ a i (NPl. Ceaur 143).

zgírmaĭ a í V. scurm.

scurmá (a ~) (pop.) vb. ind. prez. 3 scúrma

scurmá vb. ind. prez. 3 sg. scúrma

SCURMÁ vb. 1. a racai a scormoni (rar) a scotoci (inv. pop. shi fam.) a scociori (inv. shi reg.) a scodoli a scorbeli (reg.) a racali a rashchia a scodormoli (prin Mold.) a racalui (Transilv. shi Maram.) a scorni. (Gainile ~ pamantul.) 2. a scormoni (pop.) a sapa (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu ratul pamantul.)

SCURMÁ vb. v. ara scotoci.

SCURMA vb. 1. a ricii a scormoni (rar) a scotoci (inv. pop. shi fam.) a scociori (inv. shi reg.) a scodoli a scorbeli (reg.) a racali a rashchia a scodormoli (prin Mold.) a ricalui (Transilv. shi Maram.) a scorni. (Gainile ~ pamintul.) 2. a scormoni (pop.) a sapa (reg.) a dricui. (Porcul ~ cu ritul pamintul.)

scurma vb. v. ARA. SCOTOCI.

scurmá (m át) vb. A zgirma a scormoni. Var. scruma scirma Olt. scirmii.De la scrum „cenusha” care mai de mult trebuie sa fi insemnat „praf in general”; animalele care scurmau pamintul in bucatzele mici. Ideea de „a face praf” este denumirea semantica generala pentru scrum scurma shi sdrumica; forma primitiva este scruma care apare shi cu sensul de „a arde”. Explicatzia pornind de la lat. *excorrimāre (Giuglea Cercetari lexicografice 26; Tiktin; REW 2254; Candrea GS VII 196) cf. rima nu pare izbutita. Der. scurmator adj. (care scurma); scurmatura s. f. (tzarina; scormonire); scormoni vb. (a sapa a scurma) cu suf. expresiv ni cf. var. scromoli cu suf. li tot expresiv (dupa Scriban Arhiva XXV 134 din mag. karmolni; dupa Pushcariu Dacor. I 23941 din cormana); scormoneala s. f. (scurmat); scormonitor adj. (care scormoneshte); sdrumica vb. (a pulveriza a sfarima) probabil in loc de *scrumica cf. mr. sdrumin(are) sdrumig(are) care Pascu Archiv. Rom. VI 26 shi REW 7440a il reduc la lat. rumināre (dupa Koerting 3389 shi Cihac I 163 din lat. *exdemicāre cf. contra Densusianu Rom. XXXIII 286; dupa Tiktin Pushcariu Dacor. VIII 107 shi Candrea de la dumica contaminat cu sdrobi).

scurmá scurm vb. tranz. (pop.) A scormoni a sapa a cauta. Probabil lat. excorrimare (Giuglea Tiktin Candrea cf. DER; Scriban DEX); cf. alb. gërmoj zgërmis (MDA); cuv. autohton fara corespondent in albaneza (Russu 1970).