scurmá (m át) vb. A zgirma a scormoni. Var. scruma scirma Olt. scirmii.De la scrum „cenusha” care mai de mult trebuie sa fi insemnat „praf in general”; animalele care scurmau pamintul in bucatzele mici. Ideea de „a face praf” este denumirea semantica generala pentru scrum scurma shi sdrumica; forma primitiva este scruma care apare shi cu sensul de „a arde”. Explicatzia pornind de la lat. *excorrimāre (Giuglea Cercetari lexicografice 26; Tiktin; REW 2254; Candrea GS VII 196) cf. rima nu pare izbutita. Der. scurmator adj. (care scurma); scurmatura s. f. (tzarina; scormonire); scormoni vb. (a sapa a scurma) cu suf. expresiv ni cf. var. scromoli cu suf. li tot expresiv (dupa Scriban Arhiva XXV 134 din mag. karmolni; dupa Pushcariu Dacor. I 23941 din cormana); scormoneala s. f. (scurmat); scormonitor adj. (care scormoneshte); sdrumica vb. (a pulveriza a sfarima) probabil in loc de *scrumica cf. mr. sdrumin(are) sdrumig(are) care Pascu Archiv. Rom. VI 26 shi REW 7440a il reduc la lat. rumināre (dupa Koerting 3389 shi Cihac I 163 din lat. *exdemicāre cf. contra Densusianu Rom. XXXIII 286; dupa Tiktin Pushcariu Dacor. VIII 107 shi Candrea de la dumica contaminat cu sdrobi).