SCURMÁ scurm vb. I. Tranz. 1. A zgiria pamintul (cu piciorul cu botul cu o unealta) pentru a face o gaura sau pentru a cauta shi a scoate ceva la iveala; a ricii a scormoni. Cu capetele plouate caii scurmau pamintul shi sforaiau din cind in cind linishtitzi. DUMITRIU N. 151. Apareau zimbrii cu fruntea lata scurmind minios tzarina in copite shi napustinduse k o catapulta. C. PETRESCU A. 17. Caii varsa foc pe nara scurma tzarna shi necheaza. EFTIMIU I. 52. ◊ (Intro imagine poetica) Eu sint trimisul timpurilor noi Ieshit din rind cu cei ce scurma glia. BENIUC V. 86. ◊ Intranz. (De obicei cu determinari locale) Satul cu acoperishurile de stuh... cu porci negri scurmind pe sub ushi shi pe sub praguri se scufunda in noapte. CAMILAR N. I 324. O gaina alba anceput sa scurmen drum. D. BOTEZ P. O. 26. Auzi! gainile ei scurma in ograda mea shi ea numi da macar un ou! DUNAREANU N. 21. Cerbul... scurmind de trei ori cu piciorul in pamint se tologeshte jos pe pajishte. CREANGA P. 226. (Fig.) Ciocanul se auzea inabushit scurmind in munte. SADOVEANU O. VI 276. Creshten urma plugului ce scurma O brazda neagra. D. BOTEZ P. O. 26. 2. Fig. A irita a preocupa a chinui (rascolind ginduri sentimente). Rinduiala ce te munceshte te scurma. CONACHI P. 264.