pustiu ~ie [At: PSALT. HUR. 45^v/9 / V: (reg) ~tan a ~teiu sn ~iiu a pushtiu sn (ivr) ~in a (inv) postine sn ~taniu a ~ii a ~iniu a sn / Pl: (16 1013 1719 3032) ~uri (1420 222443) ~ii ~ie / E: slv поустыни bg пустиня] 1 sn (Ivp) Regiune salbatica fara vegetatzie shi nepopulata de oameni Si: pustietate (1) (reg) pustieshag (1) (inv) pustiiciune pustiire (1). 2 sn (Ivp; spc) Deshert (23). 3 sn (Ilav) In ~ sau (pop) in ~ie Zadarnic. 4 sn (Ilav) A ~ Prevestind moartea sau o alta mare nenorocire. 5 sn (Ie) A fluiera in (sau a) ~ A fluiera in semn de paguba. 6 sn (Reg; ie) A putzi a ~ A fi gol. 7 av (Reg; ie) A vorbi ~ (sau ~tii) A vorbi prostii lucruri neadevarate. 8 av (Reg; pex; iae) A aiura. 9 av (Reg; iae) A vorbi obscen. 10 sn (Reg; ie) A arunca (pe cineva) in ~ie A distruge pe cineva. 11 sn (Inv; ie) A lua muntzii shi ~iilen cap A pleca fara nici o tzinta precisa. 12 sn Pustietate (4). 13 sn (Inv) Teren intre sate sau in afara hotarelor unui sat care nu e in proprietatea cuiva Si: (ivr) pustietate (6). 14 a (D. locuri tzinuturi) Care se afla in stare salbatica fara vegetatzie shi nepopulat de oameni. 15 a (Spc; d. locuri tzinuturi) Care formeaza un deshert (23). 16 a (Ivp; d. locuri cultivate) Lasat in paragina. 17 snf (Ivp) Pustietate (7). 18 snf (Ivp; pex) Linishte. 19 snf (Ivp) Loc in care cineva nu se poate adapta. 2021 a av (D. ashezari omeneshti) (Care este) nepopulat. 2223 a av (Pex) (Care este) lipsit de viatza. 24 a (D. strazi drumuri etc.) Putzin circulat. 25 a (Rar; d. recipiente spatzii obiecte) Care nu contzine nimic inauntru Si: gol (23). 26 a (D. copaci) Lipsit de frunze de flori. 27 a (D. ochi pex d. privire) Lipsit de expresie. 28 a (Irg; fig; d. manifestari ale oamenilor) Care este fara sens. 29 a (Udp „de”) Care este lipsit de... 3031 a snf (Fig) (Care este cuprins de o) senzatzie de singuratate apasatoare. 3233 a snf (Fig; pex) (Care este cuprins de o) stare de tristetze apasatoare. 34 snf (Fig) Linishte absoluta de dupa moarte. 35 a (Ivp; d. oameni fiintze) Parasit (1). 36 a (Ivp; pex) Nesupravegheat. 37 a (Ivp; pex) Neingrijit. 38 sm (Reg; ie) ~tanu de mine! Nenorocitul de mine! 39 a (Ivr; d. oameni) Care este fara ocupatzie. 40 smf (Pop; lsg; art) Drac (1). 41 smf (Pfm; ie) Ducase (sau duceteai ducesar etc.) pe (sau la ori in) ~i sau ~ ~ia Se spune pentru a exprima enervarea nemultzumirea fatza de cineva sau de ceva. 42 smf (Pfm; ie) A lasa (la) ~ia sau la i ~iei in ie A nu se mai interesa in continuare de cineva sau de ceva. 4344 smf a (Ivp; lsg) (Persoana sentiment dorintza) care macina chinuie. corectata

PUSTÍU² ÍE pustii adj. 1. (Despre locuri tzinuturi regiuni) In stare salbatica necultivat nepopulat de animale nelocuit sau neumblat de oameni. Cine ma pus sa te las shi sa plec pe pustiile ape? TOPIRCEANU P. 45. Mergea tot inainte prin locuri pustii shi cu greu de strabatut. CREANGA P. 237. SHi pentinderea pustie fara urme fara drum Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ Aflat in paragina in ruina. Sa oprit... la un anume zid de bisericutza naruita shi pustie dupa pirjolul de anul trecut. C. PETRESCU A. R. 48. Zidirea cea pustie de jale pare plina. EMINESCU O. I 96. Cucule de unde vii? De la nishte vii pustii. JARNÍKBIRSEANU D. 119. ♦ (Substantivat; invechit shi popular in imprecatzii) Blestemat afurisit. Ma caznesc de esteo vreme Sa fac din pelinash miere. El pustiul e tot fiere! BIBICESCU P. P. 354. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Mantu Miu cu capul treaz dar scofilcit de pustiai de durere era in fruntea convoiului. GALACTION O. I 266. Ce mai atita grija pentru asta pustie de gura! CREANGA P. 331. Pustiul de urit nui dadea ragaz. CONTEMPORANUL VI 102. 2. Nelocuit nepopulat deshert lipsit de viatza de mishcare. Moara nu umbla... pare pustie. SADOVEANU O. I 514. Umbre razletze se deslusheau dea lungul cheiului pustiu. BART E. 288. Astfel turma dupa turma Pleaca toamna de la stini De ramin pustii in urma Muntzii singuri shi batrini. TOPIRCEANU B. 22. Ashadar shcoala a ramas pustie pentru o bucata de vreme. CREANGA A. 9. ◊ Fig. SHi se duc pe nesimtzite Noptzi pustii shi zile reci. TOPIRCEANU B. 26. Cararea mea pustie se umple de lumina CERNA P. 12. De cind sa dus baditza Mii pustie ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 128. 3. Fig. Gol deshert. Se juca asha o vreme absorbita cu mintea pustie. DUMITRIU N. 85. Copilele tzi sau culcat Tu inima pustie Stai tot la vatrancet plingind: E dus shi nu mai vine! COSHBUC P. I 193. De visuri inima pustie nu mii... Senin ma urc pea lor inalte schele. VLAHUTZA O. A. 82. ♦ Fig. Fara rost fara sens zadarnic. (Atestat la f. pl. pustie) Ea aude plinge. Parca i venea sa plecen lume Dusa de pustie ginduri SHi deun dor fara de nume. EMINESCU O. I 65. ◊ (Adverbial regional) Oh! dragii mei voi sintetzi copii de imparat... Nu vorbi pustiu k sa ne maguleshti! raspunse fata. RETEGANUL P. II 38. 4. Singur (fara parintzi fratzi rude etc.); stingher. De atunci traiesc aci pustiu shi singur. SADOVEANU A. L. 150. Cind merg flacai la oaste Cu lacrami tui petreci SHi stai cu ei tzie mila Sai lashi pustii sa pleci. COSHBUC P. I 215. Vai de inima pustie Ceau ramas far’de sotzie! ALECSANDRI P. II 184. Mindra dragostile noastre Au ramas pustii pe coaste. BIBICESCU P. P. 24. Iata vremea mia sosit Sa ma duc in haiducie Sa te las draga pustie. TEODORESCU P. P. 295. Pl. shi: (f. invechit) pustie.

PUSTÍU¹ ~e (~i) 1) (despre locuri) Care nu are nimic. Padure ~e. Strada ~e. 2) (despre localitatzi incaperi spatzii) Care este lipsit de viatza; in care (sau care) nu se afla nimeni. SHcoala ~e. Peron ~. 3) (despre regiuni tzinuturi) Care este fara vegetatzie shi fara populatzie; deshert; gol. /<bulg. pustinja

pustiu a. 1. gol deshert: casa pustie; 2. fig. afurisit: pustia de dragoste un pustiu de somn. ║ n. pustietate: glasul celui ce striga in pustiu. ║ adv. k o cobe: latra a pustiu. [V. pustie].

pustíŭ íe adj. (d. pustie s. f.). Deshert loc fara oamenĭ saŭ fara animale saŭ fara vegetatziune: regiune pustie. S. n. pl. urĭ. Pustie pustietate deshert: pustiu Sahareĭ. A striga in pustiŭ a vorbi in deshert a nu fi ascultat de nimenĭ. A latra a urla a pustiŭ a prezice pustiu saŭ a da semn k e pustiŭ latrind orĭ urlind sinistru. Vechĭ pustiĭŭ shi pustiñŭ.

pustan ~a a vz pustiu

pustaniu ~ie a vz pustiu

pustii² ~ie a vz pustiu

pustiiu ~ie a vz pustiu

pustin ~a a vz pustiu

pustiniu ~ie sn a vz pustiu

pustíu¹ adj. m. f. pustíe; pl. m. shi f. pustíi art. m. pustíi (tiii) f. pustíile (tii)

pustíu adj. m. f. pustíe; pl. m. shi f. pustíi

pustiu

PUSTÍU adj. v. deshert gol nepazit nesupravegheat vid.

PUSTÍU adj. s. 1. adj. deshert gol necultivat salbatic vid (inv. shi reg.) sacret (inv.) pushtiicios pustiit. (Un loc un tzinut ~.) 2. s. v. deshert. 3. s. v. pustietate. 4. adj. v. nelocuit. 5. adj. v. neumblat. 6. adj. parasit. 7. adj. singur stingher. (A ramas ~ pe lume.)

PUSTÍU adj. s. v. afurisit blestemat cainos hain indracit rau ticalos.

pustiu adj. v. DESHERT. GOL. NEPAZIT. NESUPRAVEGHEAT. VID.

PUSTIU adj. s. 1. adj. deshert gol necultivat salbatic vid (inv. shi reg.) sacret (inv.) pustiicios pustiit. (Un loc un tzinut ~.) 2. s. deshert pustietate (rar) pustiire (reg.) pustieshag (inv.) arinish pustiiciune. (~ Saharei.) 3. s. pustietate salbaticie (rar) salbataciune (inv.) salbatacime. (~ locurilor.) 4. adj. deshert gol nelocuit nepopulat (inv.) pustiicios. (Orash ~.) 5. adj. gol necirculat neumblat. (Drum ~.) 6. adj. parasit. (Ocupantzii au gasit orashul ~.) 7. adj. singur stingher. (A ramas ~ pe lume.)

pustiu adj. s. v. AFURISIT. BLESTEMAT. CIINOS. HAIN. INDRACIT. RAU. TICALOS.

Pustiu ≠ aglomerat arhiplin populat

pustíu (pustíe) adj. 1. Deshert gol. 2. Parasit nepopulat. 3. Nefericit amarit. 4. (S. n.) Deshert loc necultivat. Megl. pust. Sl. pustŭ pustynĭ (Miklosich Slaw. Elem. 41; Tiktin; Conev 40). Pentru sensul de imprecatzie cf. ngr. ἔρημο (Graur BL VI 168). Der. pustie s. f. (deshert loc neingrijit; nume popular pentru diavol) in loc de inv. pustinie < sl. pustynĭ; pusta s. f. (teren agricol cimpia Ungariei) din mag. puszta cu aceeashi provenientza; pustietate s. f. (deshert regiune necultivata shi nelocuita); pustii vb. (a devasta a transforma in deshert; vb. refl. a deveni deshert); pustiitor (var. pustiicios) adj. (distrugator); pustiiciune s. f. (inv. devastare distrugere); pustnic s. m. (sihastru anahoret) din sl. pustynĭnikŭ (Miklosich Slaw. Elem. 755; Tiktin; Conev 109) poate confundat cu sl. postĭnikŭ „postitor”; pustnicesc adj. (de sihastru); pustnici vb. (a trai k un pustnic); pustnicie s. f. (sihastrie). Din rom. provine mag. posztia (Edelspacher 21).

OCNA PUSTIE (sau AVRAM IANCU) lac sarat situat in arealul orashului Ocna Sibiului format pe locul unei saline abandonate in 1817. Supr.: 10.137 m²; ad. max.: 128 m (cel mai adanc lac din Romania); salinitatea: 180200 g/l (la suprafatza shi in functzie de anotimp).