PUSTÍU² ÍE pustii adj. 1. (Despre locuri tzinuturi regiuni) In stare salbatica necultivat nepopulat de animale nelocuit sau neumblat de oameni. Cine ma pus sa te las shi sa plec pe pustiile ape? TOPIRCEANU P. 45. Mergea tot inainte prin locuri pustii shi cu greu de strabatut. CREANGA P. 237. SHi pentinderea pustie fara urme fara drum Se vad satele pierdute sub clabucii albi de fum. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ Aflat in paragina in ruina. Sa oprit... la un anume zid de bisericutza naruita shi pustie dupa pirjolul de anul trecut. C. PETRESCU A. R. 48. Zidirea cea pustie de jale pare plina. EMINESCU O. I 96. Cucule de unde vii? De la nishte vii pustii. JARNÍKBIRSEANU D. 119. ♦ (Substantivat; invechit shi popular in imprecatzii) Blestemat afurisit. Ma caznesc de esteo vreme Sa fac din pelinash miere. El pustiul e tot fiere! BIBICESCU P. P. 354. (Urmat de determinari introduse prin prep. «de») Mantu Miu cu capul treaz dar scofilcit de pustiai de durere era in fruntea convoiului. GALACTION O. I 266. Ce mai atita grija pentru asta pustie de gura! CREANGA P. 331. Pustiul de urit nui dadea ragaz. CONTEMPORANUL VI 102. 2. Nelocuit nepopulat deshert lipsit de viatza de mishcare. Moara nu umbla... pare pustie. SADOVEANU O. I 514. Umbre razletze se deslusheau dea lungul cheiului pustiu. BART E. 288. Astfel turma dupa turma Pleaca toamna de la stini De ramin pustii in urma Muntzii singuri shi batrini. TOPIRCEANU B. 22. Ashadar shcoala a ramas pustie pentru o bucata de vreme. CREANGA A. 9. ◊ Fig. SHi se duc pe nesimtzite Noptzi pustii shi zile reci. TOPIRCEANU B. 26. Cararea mea pustie se umple de lumina CERNA P. 12. De cind sa dus baditza Mii pustie ulitza. JARNÍKBIRSEANU D. 128. 3. Fig. Gol deshert. Se juca asha o vreme absorbita cu mintea pustie. DUMITRIU N. 85. Copilele tzi sau culcat Tu inima pustie Stai tot la vatrancet plingind: E dus shi nu mai vine! COSHBUC P. I 193. De visuri inima pustie nu mii... Senin ma urc pea lor inalte schele. VLAHUTZA O. A. 82. ♦ Fig. Fara rost fara sens zadarnic. (Atestat la f. pl. pustie) Ea aude plinge. Parca i venea sa plecen lume Dusa de pustie ginduri SHi deun dor fara de nume. EMINESCU O. I 65. ◊ (Adverbial regional) Oh! dragii mei voi sintetzi copii de imparat... Nu vorbi pustiu k sa ne maguleshti! raspunse fata. RETEGANUL P. II 38. 4. Singur (fara parintzi fratzi rude etc.); stingher. De atunci traiesc aci pustiu shi singur. SADOVEANU A. L. 150. Cind merg flacai la oaste Cu lacrami tui petreci SHi stai cu ei tzie mila Sai lashi pustii sa pleci. COSHBUC P. I 215. Vai de inima pustie Ceau ramas far’de sotzie! ALECSANDRI P. II 184. Mindra dragostile noastre Au ramas pustii pe coaste. BIBICESCU P. P. 24. Iata vremea mia sosit Sa ma duc in haiducie Sa te las draga pustie. TEODORESCU P. P. 295. Pl. shi: (f. invechit) pustie.