PROCURATÓR procuratori s. m. 1. Magistrat roman ales de obicei dintre libertzi insarcinat cu strangerea darilor shi cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Inalt demnitar in republicile Venetzia shi Genova in Evul Mediu. 3. Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza unei procuri; mandatar. Din fr. procurateur lat. procurator oris.

procurator sm [At: URECHE L. 113 / A shi: procurator / Pl: ~i / E: lat procurator fr procurateur] 1 (Inv) Inalt functzionar imputernicit in numele altora cu atributzii administrative politice shi indeosebi juridice. 2 (Jur) Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza de procura (1) Si: (inv) procurant. 3 (Pgn) Imputernicit. 4 (Iuz; pex) Avocat al unei intreprinderi economice. 5 (Spc) Magistrat roman ales de obicei dintre libertzi insarcinat cu strangerea impozitelor shi cu administrarea provinciilor imperiale. 6 (Spc) Inalt magistrat in unele republici italiene din Evul Mediu. 7 (Inv) Persoana care procura cuiva ceva.

PROCURATÓR procuratori s. m. 1. Magistrat roman ales de obicei dintre libertzi insarcinat cu strangerea darilor shi cu conducerea provinciilor imperiale. 2. Inalt demnitar in republicile Venetziei shi Genovei in evul mediu. 3. Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza unei procuri; mandatar. Din fr. procurateur lat. procurator oris.

PROCURATÓR procuratori s. m. 1. Magistrat roman administrator al unei provincii imperiale insarcinat cu stringerea darilor shi repartizarea cheltuielilor. ♦ Inalt demnitar in unele tzari medievale. Tatal meu ura pe procuratorul Badoer shi la otravit la un ospatz. NEGRUZZI S. III 466. 2. (Rar) Cel care procura cuiva ceva. Oamenii erau pentru tine simpli procuratori de placeri. VLAHUTZA O. A. 503. 3. Mandatar.

PROCURATÓR s.m. 1. Magistrat roman administrator al unei provincii imperiale insarcinat cu strangerea darilor shi cu repartizarea cheltuielilor. ♦ Inalt demnitar in vechile republici Genova shi Venetzia. 2. Mandatar; procurant. [< lat. procurator cf. fr. procurateur.

PROCURATÓR s. m. 1. magistrat roman administrator al unei provincii imperiale cu strangerea darilor shi cu repartizarea cheltuielilor. 2. inalt demnitar in vechile republici italiene Genova shi Venetzia. 3. mandatar insarcinat sa apere interesele unei alte persoane. (< fr. procurateur lat. procurator)

PROCURATÓR ~i m. 1) (in Roma antica) Magistrat care avea in insarcinare incasarea impozitelor shi guvernarea unei provincii. 2) Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza unei procuri. /<fr. procurateur lat. procurator

procurator m. 1. magistrat roman loctziitorul imparatului in provincii: Pilat era procuratorul Iudeii; 2. magistrat in unele republici italiene din evulmediu (Venetzia Genova); 3. Jur. cel ce are puterea de a lucra pentru altul: partzile interesate vor putea fi reprezentate prin un procurator.

*procuratór m. (lat. procurator. V. curator). Magistrat care guverna o provincie shi stringea birurile la vechiĭ Romanĭ: Pilat era procuratoru Iudeiĭ. Unu din principaliĭ magistratzĭ in republica Genoveĭ shi Venetziiĭ odinioara. Jur. Acela care e imputernicit de altu sa lucreze in numele luĭ. (Fem. procuratoáre). Maĭ vechĭ átor (pol. prokurator) avocat. V. procator shi vechil.

*procuríst m. (germ. prokurist d. prokura procura). Procurator in afacerĭ comerciale. Se poate zice foarte bine procurator.

procuratór s. m. pl. procuratóri

procuratór s. m. pl. procuratóri

PROCURATÓR s. v. procurist.

PROCURATOR s. imputernicit mandatar procurist (inv.) procurant. (~ al unei intreprinderi.)

procuratór (procuratóri) s. m. Imputernicit inalt magistrat. Lat. procurator (sec. XVIII) cf. pol. prokurator (Tiktin).