PROCURATÓR procuratori s. m. 1. Magistrat roman administrator al unei provincii imperiale insarcinat cu stringerea darilor shi repartizarea cheltuielilor. ♦ Inalt demnitar in unele tzari medievale. Tatal meu ura pe procuratorul Badoer shi la otravit la un ospatz. NEGRUZZI S. III 466. 2. (Rar) Cel care procura cuiva ceva. Oamenii erau pentru tine simpli procuratori de placeri. VLAHUTZA O. A. 503. 3. Mandatar.