Definiția cu ID-ul 505786:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
procuratór (procuratóri), s. m. – Împuternicit, înalt magistrat. Lat. procurator (sec. XVIII), cf. pol. prokurator (Tiktin).
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
procuratór (procuratóri), s. m. – Împuternicit, înalt magistrat. Lat. procurator (sec. XVIII), cf. pol. prokurator (Tiktin).