procurator sm [At: URECHE L. 113 / A shi: procurator / Pl: ~i / E: lat procurator fr procurateur] 1 (Inv) Inalt functzionar imputernicit in numele altora cu atributzii administrative politice shi indeosebi juridice. 2 (Jur) Persoana care actzioneaza in numele cuiva pe baza de procura (1) Si: (inv) procurant. 3 (Pgn) Imputernicit. 4 (Iuz; pex) Avocat al unei intreprinderi economice. 5 (Spc) Magistrat roman ales de obicei dintre libertzi insarcinat cu strangerea impozitelor shi cu administrarea provinciilor imperiale. 6 (Spc) Inalt magistrat in unele republici italiene din Evul Mediu. 7 (Inv) Persoana care procura cuiva ceva.