*procuratór m. (lat. procurator. V. curator). Magistrat care guverna o provincie shi stringea birurile la vechiĭ Romanĭ: Pilat era procuratoru Iudeiĭ. Unu din principaliĭ magistratzĭ in republica Genoveĭ shi Venetziiĭ odinioara. Jur. Acela care e imputernicit de altu sa lucreze in numele luĭ. (Fem. procuratoáre). Maĭ vechĭ átor (pol. prokurator) avocat. V. procator shi vechil.